Asa cum ne-au obisnuit cartile de acest gen, si aceasta* incepe cu trecerea in revista ale celor mai importante teorii in domeniu. Si, tot ca de obicei, suntem bulversati de numarul lor si de deschiderile pe care le ofera practicienilor. Si, tot ca in alte dati, ne intrebam pe care din ele ar trebui sa o alegem.

Din fericire, lucrurile incep sa se limpezeasca pe parcurs. Unul din capitolele cartii este dedicat comunicarii. Sigur ca da, comunicarea este principalul motiv de conflict dar si principala cale de mediere a acestuia. Ceea ce face autoarea este sa prezinte o serie de informatii pe care, probabil, le-ati mai citit pe undeva intr-o forma sau alta. Este adevarat ca aici sunt mai bine structurate si explicate prin intermediul studiilor de caz.

Este o buna ocazie sa aflati (sau sa va reimprospatati cunostintele) legate de metalimbaj, paralimbaj, alte forme de comunicare (printre care se numara si tacerea...).

Partea cea mai atractiva este cea referitoare la modul in care trebuie abordat conflictul in functie de personalitatea partenerului. Partener de conflict...suna cam ciudat, dar, daca ne g�ndim ca rezolvarea oricarui conflict are la baza un proces de negociere, incepem sa intelegem mai bine despre ce este vorba.

Asa dupa cum ne spune autoarea, exista zece tipuri de personalitati: tancul, perfidul, atoatestiutorul, jeluitorul, negativistul, taciturnul, serviabilul, nehotar�tul, grenada, atoatestiutorul inchipuit. Aceste tipologii nu doar ca sunt amuzante, dar sunt si sugestive. Pentru fiecare tip de personalitate sunt prezentate o serie de abordari recomandate.

Prevenirea conflictului presupune imbunatatirea comunicarii, schimbarea raporturilor de putere, intarirea stimei de sine, obtinerea compliantei (termen tradus din englezescul "compliance").

Metodele de rezolvare a conflictelor sunt, asa cum era de asteptat, forme de negociere. Procesul rezolvarii conflictului ne cam sperie prin complexitate. Nici ceea ce urmeaza, adica structurile-cadru pentru rezolvarea conflictelor, nu reprezinta un capitol adresat amatorilor.

Capitolul final, care pune in discutie efectele emotionale negative ale conflictului, este cel care pune degetul pe rana. Conflictele au o puternica incarcatura de emotii negative, care cu greu pot fi eliminate. Sunt propuse ca metode de eliberare a tensiunii emotionale negative: sportul, masajul, confesiunea, strigatele, pl�nsul, consumul de dulciuri...As putea adauga ca eficacitatea acestor metode depinde de dorinta persoanei de se elibera de stress si emotii negative. Pentru ca, nu de putine ori, oamenii nu reusesc sa depaseasca momentul de criza pe care il reprezinta situatia conflictuala. Sau, si mai rau, nu invata nimic, risc�nd sa repete "experimentul"....

* Ana Stoica-Constantin - "Conflictul interpersonal. Prevenire, rezolvare si diminuarea efectelor"; seria "Collegium.Psihologie", editura Polirom, 2004

Recenzie de Liliana Bolan - B & B Expert COM