Saptamana economica externa 24-28 octombrie 2005
Luni, 24 octombrie 2005 - ora
13:39
Joi 27 octombrie, Consiliul European se va intruni in apropiere de Londra, in cadrul unui summit informal fara documente si discursuri prealabile, pentru a vorbi de efectele globalizarii si securitatea cetatenilor; gazda reuniunii, premierul Tony Blair, presedintele semestrial al Uniunii Europene, doreste o reflectie aprofundata si c�t mai detaliat posibila asupra masurilor urgente ce trebuie adoptate, noteaza ziarul El Pais.
Dorinta lui Blair pare greu de indeplinit. Problemele se acumuleaza in cadrul UE si multor state le pare superflua o discutie teoretica c�nd ar trebui mai degraba sa incerce sa se puna de acord asupra unor teme practice, care au data fixa. Prima dintre ele este reprezentata de Perspectivele Financiare pe 2007-2013, am�nata pentru reuniunea din luna noiembrie. Toti liderii comunitari erau de cur�nd de acord ca solutionarea acestei teme era singurul mod de a face fata inghetarii Tratatului Constitutional.
O alta problema se refera la o mai mare precizie asupra modelului social european, pus in discutie de Blair, si a carui existenta este de netagaduit: potrivit Eurobarometrului, cetatenii accepta strategia Agendei de la Lisabona pentru a trasforma Europa in zona cea mai dinamica in materie economica, amintind totodata de modelul social la care nu sunt dispusi sa renunte, a carui componenta principala este statului bunastarii, alaturi de serviciile publice si dialogul social.
O alta proiblema urgenta este necesitatea unor masuri asupra imigratiei provenite din bazinul mediteranean african, care includ politici comune ale vizelor, pentru a intari controlul la frontierele comunitare, utilizarea imediata a celor 40 de milioane de euro aprobati pentru a ajuta Marocul in gestionarea frontierelor sale, etc.
Nu in ultimul r�nd, de abia mai ram�ne timp pentru ca UE sa adopte o pozitie comuna asupra a ceea ce va sustine la summitul Organizatiei Mondiale a Comertului, din Hong Kong, la jumatatea lunii decembrie. Saptam�na trecuta au fost martori la uriasele diferente care exista in cadrul UE asupra libertatii comertului. Comisarul european pentru comert, Paul Mandelson, a facut o propunere privind reducerea tarifelor vamale la produsele agricole, pusa in chestiune de ministrii de externe ai UE, care l-au acuzat pe Mandelson ca isi depaseste atributiile.
In acest context, Blair doreste ca summitul sa infrunte in 24 de ore problemele globalizarii. Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, a incercat sa-l sprijine cu urmatoarea afirmatie: "In urma cu cinci ani ne preocupam sa ajugem SUA si Japonia. Acum trebuie sa recunoastem ca China si India ne calca pe urme". Dezbaterea asupra globalizarii este dificila si de lunga durata. Profesorul de la Universitatea Columbia, Jagdish Bhagwati, eternul aspirant la premiul Nobel al economiei, aminteste in cartea sa, "Apararea globalizarii. Fata umana a lumii globale", ca rezultatele pozitive ale globalizarii si ceea ce economistii denumesc, "tendinta centrala", lasa o marja de actiune inconvenientelor pietei /de pilda, relocarii companiilor/, fiind nevoie de mecanisme institutionale pentru a face fata acestor rezultate adverse.
Care sunt mecanismele in cadrul UE? Bhagwati recunoaste ca tranzitia la o globalizare mai gratifianta necesita un avans mai grijuliu si o viteza optima pentru schimbarile politice, nu o viteza maxima, precum terapiile de soc. Patriotismul economic si apararea unui oarecare protectionism, care au reaparut in forta in Europa, nu sunt de fapt - se intreaba el - reactii fata de aceasta viteza maxima?
"In articolul sau Globalizare: viata si moartea unei ideologii", John Ralston Saul arata ca "iluzia neoliberala a globalizarii contine doua elemente ale credintei religioase. Dar pe masura esecurilor succesive, p�na si cei mai credinciosi au inceput sa se indoiasca. Nu, piata nu poate totul. Iar statul national a redevenit actorul principal, la bine si la rau... De fapt, de ceva timp, majoritatea ministrilor economiei ai tarilor occidentale lucreaza discret la o reglementare partiala a pietelor". Exista o dezbatere pe aceasta tema, chiar daca nu pare at�t de presanta ca altele, conchide ziarul. ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Pais din 24 octombrie/
Marti, 25 octombrie 2005 - ora
09:48
Hans-Werner Sinn, directorul Ifo Institute for Economic Research din Munchen, semneaza in editia din 24 octombrie a "Project Syndicate" un articol in care ia in discutie at�t aspectele pozitive, c�t mai ales aspectele negative ale dezvoltarii spectaculoase a ramurii pentru export a economiei germane.
Germania este in momentul de fata un "bazar industrial" al lumii. Nici o alta tara nu poate oferi clientilor sai internationali o asemenea varietate de produse industriale. Germania este gazda a 15 dintre cele mai importante 20 de t�rguri din lume, fiind in acelasi timp cel mai mare exportator de marfuri din lume si al doilea cel mai mare exportator de bunuri si servicii din lume.
Insa Germania devine treptat o economie-bazar intr-un alt sens, intruc�t in ziua de azi ea se specializeaza pe ambalarea si v�nzarea produselor sale, rolul sau in cadrul economiei mondiale transform�ndu-se din acela de producator in cel de comerciant. Ca rezultat, in exporturile sale apar din ce in ce mai multe bunuri si servicii importate. Nu inseamna, insa, ca produsele germane exportate nu au si ele succes, ci doar ca volumul total al exporturilor Germaniei a crescut intr-o masura mai mare dec�t cea in care a crescut aportul produselor germane in cadrul acestora.
Este acesta un lucru bun sau unul rau? O evaluare pozitiva a situatiei nu ar putea trece cu vederea faptul ca a crescut cantitatea produselor germane exportate, pentru simplul motiv ca Germania s-a specializat in producerea bunurilor care vor fi exportate. Atunci c�nd o tara se specializeaza intr-un anumit domeniu, capitalul si forta de munca se deplaseaza in directia acelui domeniu cu o viteza mai mare dec�t in cazul altor domenii - intr-adevar, cresterea sectoarelor industriei legate de export poate provoca declinul altor sectoare. Pe scurt, se poate vorbi despre specializarea excesiva.
Pentru a putea aprecia daca in cazul Germaniei este vorba despre o asemenea specializare excesiva, trebuie analizata piata fortei de munca, pentru ca in nivelul acesteia este cel mai vizibil efectul specializarii. Din pacate, nu exista nici un motiv pentru abordarea unei atitudini optimiste. Din anul 1995 p�na in anul 2004, Germania a pierdut 1,09 milioane de locuri de munca in domeniul producerii de bunuri si al comertului. In acelasi timp, nu au fost create locuri de munca noi in celelalte sectoare ale economiei. Dimpotriva, numarul angajarilor din alte sectoare ale economiei a scazut, astfel inc�t economia, per ansamblu, a suferit o pierdere neta de 1,26 de locuri de munca.
De fapt, de la caderea comunismului, procentul populatiei cu loc de munca a suferit o scadere semnificativa. Aceasta situatie este cauzata, in parte, de declinul fostei Germanii de Est. Insa p�na si Germania de Vest detine al doilea cel mai mic asemenea procentaj in r�ndul tarilor dezvoltate.
Industria producatoare de masini si de produse electrice se afla in avangarda economiei-bazar. Pentru a ram�ne competitiva din punctul de vedere al pretului, aceasta este nevoita sa se bazeze pe componentele importate. Realizarea produselor electrice a fost deseori transferata cu totul asupra Asiei. Totodata, p�na si automobilele care sunt asamblate in Germania se bazeaza pe componente produse in Europa de Est.
Corelatia dintre rata mare a somajului si dezvoltarea exploziva a exporturilor poate fi explicata prin existenta salariilor mari, rigide, care dauneaza economiei Germaniei. Ca a consecinta a atitudinii adoptate de stat si a agresivitatii sindicatelor, Germania a avut timp de aproape 20 de ani cel mai mare tarif pe ora pentru munca depusa; salariile excesiv de mari distrug ramurile economiei care se bazeaza pe productia locala sau pe forta de munca, cum ar fi domeniul producerii de textile, al turismului si al constructiilor.
Prin urmare, aceste sectoare in care este necesara forta de munca vor sf�rsi prin a furniza capital sectoarelor str�ns legate de export, care pot face fata cerintelor unor salarii mari. Insa, in vreme ce aceste sectoare se dezvolta deosebit de rapid, inaltul lor capital indica faptul ca ele nu pot angaja intreaga forta de munca eliberata de celelalte ramuri ale economiei, unii dintre proaspetii someri neav�nd, astfel, unde sa se duca pentru a obtine un loc de munca.
In acelasi timp, nu exista un nivel satisfacator al investitiilor in economia germana. Multe fonduri iau calea strainatatii, transform�ndu-se in capital exportat. Cresterea economica si procesul de creare a unor noi locuri de munca se desfasoara, astfel, intr-un ritm incetinit.
In mod surprinzator, multe persoane considera dezvoltarea cunoscuta de exporturile germane ca reprezent�nd un indicator al puterii si stabilitatii Germaniei ca locatie pentru investitii. Insa, potrivit Bundesbank, investitiile nete de peste hotare au atins deja nivelurile investitiilor locale din ultimii ani.
Pe masura ce diviziunea fortei de munca pe plan international continua, proportia componentelor importate din cadrul produselor germane va creste, provoc�nd o scadere a numarului locurilor de munca din Germania. At�t timp c�t lucratorii germani nu vor accepta faptul ca este necesar sa dea dovada de mai multa flexibilitate pentru a faca fata competitiei globale, profiturile obtinute din exporturi vor fi in continuare investite in strainatate, accentu�ndu-se caracterul de "bazar" al economiei germane. ROMPRES /Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - 24 octombrie/
Marti, 25 octombrie 2005 - ora
11:38
Cresterea pretului petrolului, acordurile comerciale sub presiune, provocarea cresc�nda cauzata de nevoia de a adapta interesele unor natiuni in curs de dezvoltare rapida, precum China, la cele, aparate cu gelozie, ale Europei sau ale SUA, rolul Fondului Monetar International si al directorului sau sunt in continuare lucruri de importanta cruciala. Omul insarcinat cu dirijarea actiunii FMI pe scena mondiala este fostul ministru de finante spaniol, Rodrigo Rato. In cursul vizitei la Bruxelles el si-a facut timp sa impartaseasca jurnalistului Sergio Cantone, de la postul Euronews, c�teva din g�ndurile sale referitoare la problemele financiare.
Intrebare: Lasati-ma mai int�i sa va urez bun venit la postul Euronews. As dori sa incep cu problema inflatiei. Este o problema spinoasa at�t in UE c�t si in SUA. Av�nd acest lucru in minte credeti ca Banca Centrala Europeana (ECB) ar putea ridica rata dob�nzilor?
Raspuns: Noi, la FMI, credem ca Rezerva Federala trebuie sa proceada la o crestere progresiva a ratelor dob�nzii, ca o consecinta a economiei americane, in timp ce, in Europa, credem ca actuala politica a ECB este cea mai potrivita. Cel putin p�na va exista o revenire clara si stabila a economiei. Actuala crestere a inflatiei este o consecinta a cresterii pretului petrolului. Daca nu punem la socoteala pretul petrolului presiunea inflationista in zona Euro, luata in mare, nu este at�t de importanta, dar exista desigur si influente secundare.
I: Chiar daca cresterea medie de anul viitor, in raport cu cel actual, va fi de numai 1,5 procente...?
R: Ceva mai putin chiar, in jur de 1,2, conform prognozelor.
I: OK, atunci ce poate face Europpa ca sa stimuleze o crestere mai puternica?
R: In unele tari europene exista o problema de incredere a consumatorilor, asta este clar. Ratele interne de consum sunt foarte mici in unele regiuni in timp ce nivelul economiilor este foarte ridicat. Aceasta arata o lipsa de incredere. Situatia aceasta depinde de multe lucruri, inclusiv de incapacitatea liderilor politici de a transmite un mesaj clar legat de politicile lor viitoare, dar in special de piata muncii. Actuala piata a muncii nu este de natura sa creeze un climat stabil.
I: Dar tot adevarat este faptul ca in unele tari, precum Germania, unde fostul guvern a incercat implementarea unor reforme moderate, noile alegeri au indicat un electorat divizat intre partizanii reformelor moderate si cei ai politicilor mai radicale ale partidelor de opozitie.
R: Dar oamenii nu voteaza contra reformelor. Chiar daca a existat o divizare, totusi, votul majoritatii germanilor a mers in directia partidelor care promovau o reforma. Nu accept ideea ca oamenii resping reformele, ci cred ca europenii doresc schimbari pozitive.
I: Ati vorbit despre piata unica dar exista unii care vorbesc despre patriotism economic si de nevoia de a proteja unele sectoare industriale europene. Este aceasta, dupa FMI, o politica corecta?
R: Nu-mi place sa fac lucruri contrare interesului cosnumatorilor. Uitati-va... in secolul al XX-lea, capitalismul american era foarte nationalist, exista chiar un slogan care afirma: "Ce este bun pentru General Motors este bun pentru America". Ei bine, eu nu impartasesc acest slogan si cred ca unul din marile succese ale economiei americane este datorat faptului ca s-a schimbat... este ceea ce cred.
I: Dar guvernele europene nationale sunt vinovate de aceasta atitudine, nu credeti?
R: Guvernele poarta o mare parte din raspundere, ele trebuie sa accepte raspunderea, altfel ar fi prea usor.
I: Sunt ele vinovate?
R: Cuv�ntul vinovate este prea dur, dar ele sunt intr-adevar responsabile. Cred ca guvernele trebuie sa promita schimbare. Aceasta inseamna oportunitati mai bune pentru oameni. Ar fi bine, de asemenea, sa existe in Europa o piata a fortei de munca flexibila... daca cineva isi pierde locul de munca sa poata gasi usor unul nou. Este important sa existe un sistem european care sa permita tarilor individuale sa fie mai eficiente si capabile sa creeze mai multe locuri de munca. Este important, de asemenea, sa dam oamenilor din Europa sansa de a lucra mai multe ore, daca ei o doresc, desigur in limitele legislatiei europene.... nu vorbim aici de vreo intoarcere la vremurile industrializarii europene, din secolul al XIX-lea.
I: In Europa exista tari care au probleme cu Comisia Europeana din cauza deficitelor lor... chiar si SUA au probleme uriase cu deficitul... reprezinta asta o ingrijorare pentru FMI?
R: Intr-adevar, unele tari ale Europei au probleme cu deficitele, dar Europa, luata ca intreg, are o problema mult mai grava in comparatie cu SUA si anume imbatr�nirea populatiei. Asta inseamna ca Europa trebuie sa puna niste limite, dar cea mai mare problema a Europei nu este cea a economisirii ci cea a cresterii economice. Pentru SUA exista o problema diferita, cea a economisirii. Si SUA au o populatie imbatr�nita, dar consecintele sunt diferite... SUA au o datorie publica de mai putin de 30 la suta din PNB. De aceea, chiar daca avem economii de dimensiunii diferite, America trebuie sa creasca nivelul economiilor, in timp ce Europa trebuie sa stimuleze cresterea economica. Aceasta este analiza noastra. ROMPRES /Traducere si adaptare de Tiberiu Cristian Clujeanu - Euronews din 24 octombrie/
Miercuri, 26 octombrie 2005 - ora
14:54
Polonezii nu vor sa se instruiasca cu bani de la UE. Datorita subventiilor UE, in toata tara sunt organizate sute de cursuri: de la contabilitate p�na la psihologie. Salile de curs sunt insa goale. - Atunci c�nd oamenii primesc ceva pe degeaba, cred ca e ceva de proasta calitate.
In cadrul asa numitului Fond Social European (EFS), Polonia trebuie sa primeasca in perioada 2004-2007 peste 2 miliarde de euro. Este o suma enorma destinata imbunatatirii competitivitatii lucratorilor polonezi. Tara poate insa pierde o mare parte din acesti bani.
Polonezii nu vor sa se instruiasca! - spune Malgorzata Jantos, proprietara c�torva scoli postliceale particulare din Cracovia. Taxele pentru curs sunt simbolice, dar nici macar acest lucru nu-i atrage pe oameni.
In regiunea Malopolska (Sudul Poloniei), exista 86 de milioane de zloti (aproximativ 22 milioane euro) destinate scolarizarilor. P�na acum, au fost cheltuite doar 22 de milioane (5. 650. 000 euro). Andrzej Martynuska, directorul Consiliului Judetean a afirmat: "E drept ca avem timp p�na la sf�rsitul anului viitor, insa nu stiu daca vom cheltui toti banii. Sunt prea putini doritori sa se specializeze. De la functionarii altor consilii stiu ca in alte voievodate situatia este asemanatoare".
Scolile Malgorzatei Jantos fac parte dintr-un concern format din mai multe firme si care organizeaza in cadrul EFS cursuri de contabilitate pe computer, editare de text, grafica pe computer s.a. "Cursurile sunt tinute de specialisti cu experienta din branse concrete si de profesori universitari", mentioneaza directoarea scolilor. Taxa pentru curs se ridica la abia 10 la suta din valoarea lui.
In unele regiuni ale Poloniei, aceste cursuri sunt chiar gratuite. Interesul este insa scazut. Tymoteusz Wyszomirski, coproprietar al Sistemului de Formare Profesionala "System" se pl�nge si el de frecventa slaba: "Functionam in toata Polonia, organizam, printre altele, cursuri de specializare pentru someri, pentru fermieri. Cursantii pornesc de la ideea ca daca nu platesc, atunci nu trebuie sa mearga regulat. Doar cursurile de limbi straine sunt populare".
Andrzej Martynuska explica faptul ca sumele din EFS au ca scop reducerea diferentei dintre calificarile cadrelor din noii membri ai UE si cele ale lucratorilor din "vechea" Uniune. "Desi diferenta se micsoreaza, pierdem in continuare pe piata muncii. In Vest, cursurile sunt o forma populara de instruire a lucratorilor. Mi-e greu sa pricep de ce polonezii le utilizeaza din ce in ce mai putin", spune el.
Maciej Krzysztofik, presedintele Jobs.pl (portal care intermediaza locuri de munca si scolarizari) are un raspuns simplu: "Birocratia. Am lucrat la unul dintre proiectele din cadrul fondurilor europene si documentele c�ntareau 8,6 kg. Imi aduc aminte fiindca a trebui sa le trimit prin posta. Firmele care organizeaza cursuri renunta atunci c�nd li se pun piedici false. E greu de gasit un proiect care, pe de-o parte, sa fie acceptat de procedura UE, iar pe de alta, sa se bucure de popularitate".
"Nu s-a g�ndit nimeni ca trebuie facuta recalma acestor cursuri", adauga Sonia Szczepanska, directorul Centrului Regional de Scolarizare EFS din Malopolska. Institutia pe care o conduce acorda consultanta firmelor care organizeaza cursuri. Nimeni nu ofera insa consultatii persoanelor interesate, lucratorilor si somerilor. "Fondurile UE sunt asociate cu completarea a sute de pagini de cereri complicate. Promovarea se face intr-o limba functionareasca greoaie", explica ea.
Tymoteusz Wyszomirski, oragnizator de cursuri, spune ca functionarii le impun firmelor limba in care este facuta promovarea. Pe afise nu pot exista culori tari, peste tot trebuie sa apara mare denumirea EFS, chiar si in spoturile pentru radio, in care fiecare secunda costa foarte mult. Drept urmare, informatiile despre cursuri au forma unor anunturi electorale.
Cine poate beneficia de aceste cursuri?
Cei care lucreaza. Cursurile de perfectionare a cunostintelor si de imbunatatire a calificarii sunt cele mai numeroase. De exemplu, cele de limba. Pentru a beneficia de ele este de ajuns ca o persoana sa fie inregistrata pe teritoriul voievodatului respectiv si sa lucreze cu norma (intreaga sau partiala).
Somerii. Cursuri de tipul "Cum sa-ti gasesti de lucru", "Cum sa-ti deschizi o firma proprie". Persoana intersata trebuie sa fie inregistrata ca somer la oficiul fortelor de munca.
Femeile. In cadrul EFS, pot fi create pentru femei proiecte speciale, care sa egalizeze sansele lor pe piata muncii. In cazul lor nu exista cerinte anume.
Agricultorii. In principal, cei care se decid sa renunte la agricultura. Instruirea este menita sa ii ajute sa se recalifice si sa desfasoare alte activitati dec�t agricultura.
Informatiile necesare pot fi gasite pe paginile de net ale oficiilor fortelor de munca judetene. ROMPRES /Traducere si adaptare de Sabra Daici - Gazeta Wyborcza din 25 octombrie/
Miercuri, 26 octombrie 2005 - ora
09:57
Presedintele ucrainean, Viktor Iuscenko, a primit un sprijin serios sub forma unei sume de 4,79 de miliarde de dolari. Tocmai at�t a platit una dintre unitatile celui mai mare producator de otel din lume, Mittal Steel, in timpul celei de-a doua privatizari a "Krivorojstal", suma de sase ori mai mare dec�t cea oferita de producatorul national "Uniunea industriala Donbass" in timpul primei privatizari, care avusese loc cu un an si jumatate in urma, noteaza analistul rus Andrei Sokolov, intr-un comentariu publicat in cotidianul electronic rus Gazeta CSI.
Cu toate acestea, in spatele reprivatizarii intreprinderii "Krivorojstal" s-ar putea afla nu numai lupta impotriva coruptiei sau cu oponentii politici. Semnificativ este ca zvonuri privind promovarea de catre Iuscenko a intereselor companiei au circulat inca de la inceputul anului: liderul ucrainean s-ar fi adresat miliardarului indian, Lakshmi Mittal, proprietarul concernului Mittal Steel, cu propunerea de a pregati mijloacele necesare. Insa, la acea data informatiile privind lobby-ul presedintelui ucrainean nu se adeverisera, iar mai t�rziu acest lucru a fost dat uitarii. Se pare ca in zadar. Pentru ca Mittal Steel a manifestat un interes sporit pentru combinatul metalurgic "Krivorojstal". Mai mult dec�t at�t, aceasta companie este concurentul "Uniunii industriale Donbass". De aceea, povestea privind reluarea privatizarii ar putea aparea acum intr-o cu totul alta lumina: ca o lupta dintre gigantii mondiali ai metalurgiei pentru impunerea unui control asupra pietei din Ucraina. De aceea, o privatizare cinstita este o poveste de adormit oamenii naivi, este de parere semnatarul articolului. Insa, cel mai curios lucru din aceasta epopee a privatizarii "Krivorojstal" este faptul ca presedintele ucrainean s-a plasat pe pozitii ostile fata de producatorul national.
Epopeea cu privatizarea intreprinderii "Krivorojstal" a durat aproape un an de zile si s-a transformat intr-o h�rtie de turnesol pentru posibilitatile noii puteri ucrainene. Pentru ca, in cazul esuarii sau anularii privatizarii, Iuscenko ar fi avut de suferit o serioasa lovitura politica. Acum, insa, presedintele ucrainean are tot temeiul sa afirme ca nu a facut dec�t sa-si onoreze obligatiile facute in noiembrie-decembrie 2004, in piata revolutiei, cele privind privatizarea in conditii foarte bune a combinatului.
Desigur, este posibil ca privatizarea intreprinderii "Krivorojstal" sa anuleze pentru o perioada problema privind platile sociale. Cu at�t mai mult cu c�t, in ultimele luni, datoriile statului pentru salarii au inceput sa creasca cu pasi gigantici. Cu toate acestea, orientarea mijloacelor financiare obtinute din privatizare in directia achitarii salariilor si a pensiilor si nu in directia productiei demonstreaza ca actuala putere de la Kiev vrea sa adopte niste masuri evident populiste. Dupa licitatie, Iuscenko a declarat ca cea mai mare parte din banii obtinuti pentru privatizare va fi data populatiei, sub forma de salarii si de pensii. In opinia analistului rus, acest gest oglindeste principalul obiectiv al presedintelui ucrainean si al fortelor politice care il sustin: sa reziste p�na la viitoarele alegeri. Ce va fi dupa aceea - nu conteaza.
Reluarea privatizarii ar putea duce la o noua criza politica in Ucraina. Fractiunea comunistilor din cadrul Radei Supreme a formulat deja o initiativa de a demite guvernul lui Iuri Ehanurov. Primul "atac" asupra lui Iuscenko din partea parlamentului ucrainean, atac ce luase forma unui decret privind interzicerea desfasurarii licitatiei, nu a dus la nici un rezultat. Nu este exlus ca dupa acest pas sa urmeze si altii, care sa aiba mai mult succes. De altfel, ram�ne si varianta c�nd Rada Suprema va reveni la interdictia sa si va initia o reevaluare a rezultatelor privatizarii.
De asemenea, nu este exclus ca Ucraina sa fie atrasa in procese in justitie. Cu at�t mai mult cu c�t asupra acestui lucru au avertizat anterior si numerosi experti. Astfel, directorul Institutului pentru privatizare si administrare a proprietatii si investitiilor, Aleksandr Riabcenko, sublinia ca dupa privatizarea intrepinderii "Krivorojstal" vor incepe litigiile. Un punct de vedere asemanator formulasera si alti experti, care ofereau motive temeinice pentru a nu recunoaste licitatia.
Dupa ce a rezolvat o problema - gasirea de mijloace pentru platile sociale - conducerea ucraineana s-ar putea cufunda in noi scandaluri si s-ar putea confrunta cu o opozitie fatisa din partea Radei Supreme. In afara de aceasta, banii obtinuti din privatizare se vor termina c�t de cur�nd, iar puterea de la Kiev va fi din nou nevoita sa caute bani pentru nevoile sociale, conchide Andrei Sokolov. ROMPRES /Traducere si adaptare de Adriana Matcovschi - Gazeta CSI din 25 octombrie/
Joi, 27 octombrie 2005 - ora
12:39
Barbatul se apleaca peste un teanc de h�rtii pline de adnotari - legea privind terenurile agricole. El este in etate de 73 de ani si are unele dificultati in a deslusi subtilitatile unui text menit sa ii faca dreptate, la 16 ani dupa caderea comunismului in Rom�nia. In casa lui din Lunguletu, un satuc situat la circa 50 de kilometri nord de Bucuresti, Matei Barbu se straduieste sa inteleaga noile reguli ce guverneaza proprietatea funciara si care intereseaza 38 la suta din cele 22 de milioane de rom�ni care traiesc in mediul rural. Miza este foarte importanta pentru acest taran, caci, peste 15 luni, tara sa ar urma sa adere la Uniunea Europeana /UE/. Din decembrie 2004, c�nd Rom�nia si-a modificat orientarea politica, Matei Barbu s-a trezit, fara voia sa, consilier al ministrului agriculturii, scrie Mirel Bran, corespondentul la Bucuresti al ziarului francez Le Monde, in editia din 27 octombrie a cotidianului parizian.
"L-am int�lnit din int�mplare in plina campanie electorala, declara ministrul liberal al agriculturii, Gheorghe Flutur. M-am oprit in satul sau, i-am cerut parerea in privinta reformei agriculturii, iar opiniile lui m-au lasat perplex." Oficialul rom�n adauga: "Atunci c�nd am fost numit ministru, m-am trezit inconjurat de tineri consilieri specializati in acest domeniu. Aveam nevoie sa am alaturi de mine pe cineva care sa vina din lumea reala, un fel de curea de transmisie a lumii taranesti. Imediat, m-am g�ndit la el si i-am propus sa-mi devina consilier. A ramas la fel de incapat�nat, dar aceasta este calitatea pe care o apreciez cel mai mult la el".
De atunci, viata lui Matei Barbu s-a schimbat radical, la fel ca si programul sau zilnic: trezirea la ora 5 dimineata, plecarea la Bucuresti cu autobuzul ori cu autostopul - caci a refuzat o masina de serviciu -, sedinte si dezbateri la minister si revenirea la Lunguletu, unde isi munceste pam�ntul pentru a produce cartofii ce asigura traiul familiei sale. Ram�nere in urma acumulata
"Comunistii mi-au confiscat cele 5 hectare de teren, dar le-am redob�ndit dupa caderea lui Nicolae Ceausescu, spune taranul devenit consilier ministerial. Nu a fost usor, iar problema proprietatii funciare nu este inca solutionata in Rom�nia. Trebuie sa reconstruim totul mai inainte ca tara noastra sa se integreze in Uniunea Europeana." Intr-adevar, in lumea agricola rom�neasca, dornica sa se adapteze rapid la noile reguli ale UE, trebuie revizuit totul.
"Rom�nia numara 4,5 milioane de mici ferme, dintre care 2,3 milioane sunt exploatari de subzistenta, cu aproximativ 2,5 hectare de teren, explica Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti. Chiar daca Rom�nia nu ar urma sa intre in Uniunea Europeana, ar fi obligata sa gaseasca o solutie pentru a-si integra exploatarile in circuitul pietei. Intre aceste mici exploatari agricole si o minoritate /0,5 la suta/ a fermierilor, care dispun de suprafete mari ce permit crearea unei agriculturi mecanizate, nu exista nimic. Este necesar ca tara aceasta sa creeze urgent o clasa de mijloc in lumea agricola."
Misiunea este dificila, caci timpul este scurt. De la 1 ianuarie 2006, taranii av�nd v�rsta pensionarii vor fi incurajati sa isi v�nda pam�nturile tinerilor, astfel inc�t acestia din urma sa poata amenaja suprafete indeajuns de mari pentru o mai buna exploatare. Pentru fiecare hectar de teren, taranii vor primi o renta viagera anuala de 100 de euro. "Este necesar sa cream si o adevarata piata a produselor agricole, caci, deocamdata, taranii sunt escrocati de speculanti, explica ministrul agriculturii. De asemenea, ne-am reorientat investitiile pentru a incuraja productivitatea si am redus subventiile de care profitau unele retele conectate la mediile politice."
Inainte de 2007, Rom�nia va trebui sa solutioneze si problema cadastrului, sa restituie integral terenurile fostilor proprietari, sa creeze o Bursa a produselor agricole si sa puna la punct structuri apte sa gestioneze fondurile europene, ce se vor ridica la circa 1 miliard de euro pe an. Potrivit specialistilor, ram�nerea in urma acumulata in ultimii 15 ani in materie de reforme agricole face ca misiunea guvernului sa fie una dintre cele mai dificile, aspect reflectat de raportul de evaluare dat publicitatii de catre Comisia Europeana marti, 25 octombrie.
Cu toate acestea, m�ndri de diplomele obtinute in Europa occidentala, tinerii consilieri din Ministerul Agriculturii se arata mai degraba increzatori. "Rom�nii au un complex de inferioritate in fata agriculturii occidentale, declara consilierul Dacian Ciolos. Modelul agriculturii extensive practicat in Occident din anii 1960 este, acum, victima propriului sau succes. Eu cred mai mult in fermele familiale pe care incercam sa le cream noi in Rom�nia si care ar putea pastra o textura taraneasca a carei nostalgie o au europenii din Vest." Iata un pariu ce trebuie c�stigat, conchide semnatarul articolului din ziarul parizian. ROMPRES /Traducere si adaptare de Georgeta Dobre - Le Monde din 27 octombrie/
Joi, 27 octombrie 2005 - ora
09:51
Dorinta de a detine aur a atins niveluri de-a dreptul remarcabile in intreaga lume, in contextul in care India si China s-au alaturat tarilor dezvoltate in cererea acestora pentru mai multe bijuterii. Astfel, pretul aurului a atins pragul cel mai inalt din ultimii 17 ani, cresc�nd la 25 octombrie cu 7,70 dolari si ating�nd suma de peste 474 de dolari uncia. Insa rezervele de aur ale lumii sunt de-a dreptul microscopice, iar consecintele extragerii acestuia asupra mediului inconjurator sunt grave, noteaza Daniel Howden in cotidianul britanic The Independent.
Pentru realizarea unei verighete de aur ce c�ntareste aproximativ o uncie de aur se produc peste 30 de tone de reziduuri toxice. Pentru producerea acelei singure verighete, minerii trebuie sa caute sub sute de tone de piatra, care sunt apoi aruncate intr-o solutie menita sa separe aurul. Payal Sampat, directorul de campanie al Earthworks, orahanizatia care se ocupa cu monitorizarea activitatilor miniere, a declarat pentru publicatia "The Independent": "Mineritul pentru aur este fara indoiala cea mai murdara si mai poluanta industrie a lumii".
O alianta din ce in ce mai larga a conservatorilor si a comunitatilor locale afectate de operatiunile de minerit solicita guvernelor, corporatiilor si consumatorilor sa se g�ndeasca cu seriozitate la costul real al aurului. "Aceasta industrie nu a fost supusa judecatii publicului si oamenii nu stiu cu adevarat de unde provine aurul", a explicat Sampat. "Industria miniera ar putea opera o serie de schimbari datorita carora ar putea oferi clientilor un produs cu mult mai curat".
Din totalitatea aurului pentru care se fac lucrari miniere in ziua de azi, 80 la suta este produs pentru a satisface cererea pentru simboluri. Se desfasoara in momentul de fata o campanie menita sa determine cumparaturii sa nu mai achizitioneze "aur murdar". Cererea mare pentru bijuterii a ridicat suma cheltuita pentru acestea la 38 de miliarde de dolari anul acesta, potrivit Consiliului Mondial pentru Aur.
Aurul cel mai bun fiind deja exploatat in majoritatea tarilor dezvoltate, aceasta industrie se va concentra acum asupra tarilor celor mai sarace de pe glob. Aproape 70 la suta din totalitatea aurului este exploatat in tari aflate in dezvoltare, cum ar fi Peru sau Filipine. Vechile mine de exploatare a aurului din tarile dezvoltate sunt abandonate, constituind o "bomba" toxica uriasa.
Agentiile pentru protectia mediului din SUA au descris aceste mine parasite ca fiind un echivalent al deseurilor nucleare, care trebuie sa fie izolate si pastrate sub supraveghere. Agentia Americana pentru Protectia Mediului estimeaza costurile pentru curatarea minelor in jurul sumei de 58 de miliarde de dolari, potrivit cotidianului american "The New York Times".
Surse din industria miniera sustin ca aceasta atrage investitiile de care este nevoie, mentine infrastructura si creeaza locuri de munca pentru saraci. Aceste argumente sunt sustinute si de catre Banca Mondiala, care a impus unor guverne sa scuteasca de taxe si sa subventioneze marile companii miniere.
Un aflux de pl�ngeri, proteste si producerea nefericita a unor scurgeri a determinat Banca Mondiala sa impuna un moratoriu pentru doi ani in domeniul finantarii minieritului, in anul 2001. Rezultatul a constat in somarea industriei miniere de a folosi mai putin substante toxice si de a nu mai arunca deseurile toxice.
Cu toate acestea, respectivele somatii au fost ignorate de catre industrie, fiind considerate prea putin practice, iar Banca Mondiala ofera acum imprumuturi de multe milioane unor companii multinationale. Primul imprumut oferit dupa moratoriu a fost cel pentru compania canadiana Glamis Gold si erau destinati unui proiect din Guatemala caruia i se impotriveau indienii maya.
La baza problemei legate de mediu se afla faptul ca industria se bazeaza pe tehnologia miniera veche, prin care cantitati uriase de piatra sunt strivite si asezate in straturi sub forma unor piramide, urm�nd ca apoi sa actioneze asupra lor o serie de substante, timp de c�tiva ani. In timp ce chimicalele respective patrund prin straturile de piatra, aurul se va separa de piatra, fiind adunat de la baza piramidei si prelucrat in continuare. Exista posibilitatea ca din 30 de tone de piatra sa fie extrasa doar o uncie de aur. Peste 90 la suta din cele 2.500 de tone de aur extrase anual la nivel global sunt obtinute prin aceasta metoda.
Substantele toxice ramase in urma mineritului pentru aur sunt depozitate in rezervoare. Scurgeri ale acestora si-au creat drum in sistemul de alimentare cu apa. Acest fapt av�nd consecinte fatale asupra mediului, faunei si comunitatilor afectate.
O asemenea scurgere, care a avut loc in Rom�nia, in anul 2000, a condus la cel mai grav dezastru in regiune de dupa cel provocat de reactorul de la Cernob�l. Substante toxice au ajuns in apa, care a spart barajele, ajung�nd in Tisa si Dunare, din apropierea minelor de aur de la Baia Mare. Consecintele au fost devastatoare: peste 1.000 de tone de pesti au fost ucisi, in vreme ce flora si pasarile au suferit si ele pierderi considerabile.
Dezastrul de pe Tisa si-a gasit echivalentul in multe mine din intreaga lume. In cei cinci ani care au trecut de la accidentul de la Baia Mare, minele detinute de corporatii internationale s-au facut vinovate de scurgeri toxice in Ghana, Australia de Vest, Papua Noua Guinee, China, Honduras si Nicaragua. In aceasta perioada, Programul pentru Mediu al ONU a ajuns intr-o situatie de impas in negocierile purtate cu industria miniera pentru elaborarea unui cod de auto-reglementare.
Desta Mebratu, oficial ONU, a recunoscut ca activitatile industriei miniere reprezinta un real pericol pentru mediul inconjurator, insa a comentat ca se depun eforturi in vederea ameliorarii situatiei. "Colaboram cu companiile miniere pentru a ajuta la prevenirea aparitiei unor accidente", a declarat Mebtratu. Insa acest cod, care a fost facut public luna aceasta, a fost considerat de catre agentiile pentru protectia mediului ca fiind aproape nul, nerezolv�nd cu adevarat problemele existente. ROMPRES /Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - The Independent din 26 octombrie/
Vineri, 28 octombrie 2005 - ora
13:06
Potrivit estimarilor si prognozelor, in ultimii doi ani, dar si in urmatorii doi, economia indiana a reusit sa creasca cu peste 7 la suta, fapt care le permite optimistilor de la Londra, New York sau Tokio sa spere ca India ar putea repeta transformarea impresionanta reusita de China. Cu o crestere medie anuala de circa 9,5 la suta, China a reusit sa scoata milioane de chinezi din saracie in cadrul celei mai rapide si ample transformari economice din istorie, noteaza prestigioasa publicatie britanica The Economist, in editia sa din 27 octombrie.
Astfel de discutii sunt insa din pacate at�t: optimiste. Chiar si premierul Indiei, intelectualul Manmohan Singh, admite acest lucru. Admira disciplina chineza in ducerea la capat a marilor proiecte de infrastructura si a reformelor economice, dupa cum recunoaste. Dar tine sa observe (intr-o formulare diplomatica) ca vecinii chinezi "sunt mai concentrati dec�t India, care ca democratie at�t isi poate permite sa fie. Dar, admite, este pretul pe care merita sa-l plateasca, nedorind nici o secunda ca sistemul politic al tarii sale se sufere vreo schimbare.
Cu toate acestea, in prezent, democratia se dovedeste a fi de mare sprijin pentru premier, care se lupta sa treaca reformele economice din India in urmatoarea etapa. La inceputul anilor `90, pe c�nd era ministru de finante, premierul Singh a fost pe placul tuturor economistilor c�nd a decis introducerea unor masuri care practic au relansat cresterea economica a Indiei. Fiscalitatea a fost scazuta, controlul asupra ratelor de schimb valutar anulat, birocratia care sugruma mediul de afaceri abolita in mare masura. Retrospectiv, acela a fost demersul simplu.
Reformele din anii `90 necesitau viziune, dar tendinta era ca ele sa fie in beneficiul tuturor si c�t mai putin dureroase. Acum, India are nevoie de o serie de reforme care vor afecta serios interesele, cel putin pe termen scurt. Este vorba, in speta, de uniunile sindicale care, gratie controlului asupra partidelor comuniste - care in schimb sprijina guvernul minoritar al premierului Singh - au capacitatea de a-l tine in sah. Astfel, premierul nu a putut sa continue privatizarea a numeroase afaceri de stat neprofitabile. Si i-a fost practic imposibil sa amelioreze sistemul de cote care limiteaza investitiile externe directe in multe sectoare mari ale economiei indiene, in special in retail. Iar reforma pietei muncii nici macar nu a fost pusa in discutie.
Nu ar fi corect ca premierul sa fie invinuit pentru aceste nerealizari sau int�rzieri, chiar si daca ar fi tras mai tare. Premierul ocupa o functie, dar nu se poate spune ca este cel care detine puterea. Desi este premier, Sonia Gandhi, presedintele Partidului Congresului, este cea care ia marile decizii. Sub conducerea ei, partidul a revenit la pozitionarea politica traditionala: spre st�nga si nu foarte interesata de reforme. C�t despre Partidul Bharatiya Janata (BJP, de opozitie), cu adevarat pro-reformist, acesta a alunecat intr-un scandal fatal pe marginea virtutilor fundamentalismului hindus.
Problemele nu trebuie insa exagerate. India are in prezent un dinamism pe care nu l-a avut niciodata si pentru a ne convinge nu trebuie dec�t sa privim spre incredibila dezvoltare pe care a cunoscut-o externalizarea serviciilor unor mari companii internationale, venite aici pentru forta de munca mai ieftina si calificata. Mai devreme sau mai t�rziu, India va trebui sa renunte la vechile rigiditati. Soarta premierului Singh, vazut astazi mai degraba cu mila, dec�t admirat, aminteste inca o data c�t de mult conditioneaza politica, economia.
Aceasta este situatia in India, desigur, nicidecum in China, care nu beneficiaza de democratie, dar nu inseamna ca poate evita complet toate deficientele. Sau doar p�na la un punct. China nu este asadar o democratie in sensul unei conduceri politice alese prin vointa populara sau prin pluripartitism politic, dar nu se poate spune ca poporul chinez este lipsit de orice putere. Lucrul cu adevarat interesant al mandatului presedintelui Hu Jintao este c�t de nervos pare sa fie c�nd este vorba de nemultumiri populare si nivelul p�na la care merge pentru a le ameliora.
In China, au avut loc in mod oficial, anul trecut circa 74.000 de revolte si demonstratii populare, unele mici si pasnice, dar multe, ample si chiar violente. La fel ca premierul Singh, Hu Jintao se vede fortat in consecinta sa se concentreze si mai mult asupra zonelor rurale sarace dec�t asupra oraselor. Curatarea guvernului de coruptie si abuzuri este o prioritate pentru liderul chinez, iar reducerea poverii fiscalitatii asupra zonelor rurale, o alta. Aplanarea problemei poluarii, care invariabil ii afecteaza mai mult pe cei saraci dec�t pe cei instariti, a devenit o a treia prioritate.
Ca si in India, noua preocupare pentru cei nemultumiti, lasati in urma de progres, este o fr�na in calea liberalizarii. Iar acest lucru este cel mai vizibil in sectorul bancar din economia chineza. Guvernul de la Beijing recunoaste oficial si univoc faptul ca bancile sale dispun de insuficiente capitaluri si sunt la limita profitabilitatii si totodata a anuntat un set de masuri impresionante pentru a corecta problemele acestui sector.
Dar p�na acum, nici una nu s-a dovedit suficient de curajoasa. Guvernul nu a reusit sa abordeze si sa rezolve cauza primara: faptul ca marile banci ram�n sub controlul statului si nu al regulilor comerciale, tocmai de aceea investitiile straine, care ar reusi sa le imbunatateasca eficienta deschiz�ndu-le concurentei, ram�n limitate, la fel cum se int�mpla si in India. At�t timp c�t nimic nu se va schimba in aceasta privinta, presiunea alocarii de credit gratie protectiei politice si nu in functie de eficienta comerciala, cum ar trebui, se va mentine. De teama sa nu cedeze la prea multe nivele controlul exercitat, guvernul chinez evita in continuare deciziile dure.
Iar metoda de a scapa de un guvern perceput ca nu reuseste sa-si multumeasca populatia ar putea fi diferita - revolutie, in cazul Chinei, votul democratic in India. Dar cea mai mare autocratie a lumii si cea mai mare democratie au mai multe in comun dec�t cineva ar putea crede, conchide saptam�nalul britanic. ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - The Economist din 27 octombrie/
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate