Saptamana economica externa 31 oct- 4 noiembrie 2005
Luni, 31 octombrie 2005 - ora 14:52
OCEANELE LUMII TOT MAI "JEFUITE" DE PESTE (THE GUARDIAN)
Oceanele lumii sunt exploatate excesiv si nimeni nu pare sa fie interesat sau sa doreasca stoparea acestui fenomen. Multora dintre noi ne place sa mancam peste, dar nimeni nu doreste sa ii ingrijeasca. Consecinta este ca in timp ce vidrele, focile, elefantii rinocerii si chiar vulpile au puternici sustinatori politici care sa lupte pentru ei, omul savarseste fapte reprobabile cu efecte dezastruoase asupra marii, fara ca nimeni sa ia vreo masura in acest sens, scrie Max Hastings in editia de luni, 31 octombrie, a cotidianului britanic The Guardian.
Organizatiile de mediu aduc adesea prejudicii propriei cauze prin declaratii exagerate. "Ma numar printre cei care au criticat organizatia internationala Greenpeace si cei afiliati acesteia pentru abuzuri in domeniul statisticilor si incurajarea in mod exagerat a zvonurilor", scrie semnatarul articolului. Dar Greenpeace are absoluta dreptate in ceea ce priveste raportul publicat saptamana trecuta, pentru a evidentia scandalul privind unele supermarket-uri din lantul de magazine Asda - care comercializeaza specii de peste amenintate cu disparitia.
Oceanele lumii sunt "jefuite" si nimeni, se pare, nu doreste sau nu reuseste sa puna capat acestor actiuni. Unele specii de peste si crustacee sunt crescute cu succes in crescatorii, cum ar fi crapul si stridiile, pentru a numi numai doua dintre acestea. Stocurile de alte specii sunt durabile, precum scrumbiile, sardinele si midiile. Multe dintre speciile de peste se afla sub o mare amenintare, printre care amintim tonul si calcanul.
De mai bine de jumatate de secol, pescuitul anual in lume a crescut de la 18 milioane de tone la 95 de milioane de tone. Ultimele cifre, potrivit Organizatiei ONU pentru Agricultura si Alimentatie, arata ca 52 la suta dintre speciile de peste comercializate sunt exploatate complet, 17 la suta sunt supraexploatate, iar 8 procente sunt epuizate. Este important sa se compare semnalul de alarma, daca nu chiar de panica, care strabate lumea in prezent in legatura cu gripa aviara, cu indiferenta noastra referitoare la previziunile despre pesti. Atat timp cat exista file de peste in magazine, noi le vom cumpara. Iar cand speciile de peste vor disparea, oamenii vor ridica din umeri si vor manca altceva.
Doua carti importante, publicate in ultima vreme, au oferit detalii privind criza mondiala a pestelui - una este cartea lui Michael Wigan, "Last of the Hunter Gatherers", din 1998, iar cealalta apartine autorului Charles Clover, fiind intitulata "End of the line", publicata in 2004. Amandoua cartile prezinta aceeasi poveste terifianta, dar nici una nu a declansat nici o reactie politica. Wigan citeaza un un proverb scotian din zilele cand exista frica de Dumnezeu. In folclorul pescaresc se spune ca daca scrumbiile parasesc o localitate acest lucru este din cauza "imoralitatii oamenilor".
Intr-un sens mai degraba diferit decat cel avut mai sus an vedere, vechea intelepciune s-a adeverit. Clover ne invita sa ne imaginam cum ar reactiona lumea daca o plasa lata de o mila, atasata de o bara de otel, ar fi trecuta pe deasupra Africii "pescuind" totul in calea ei - lei, gheparzi, rinoceri, elefanti, si antilope. Este ceea ce fac navele de pescuit moderne in fiecare zi, in oceanele lumii. O treime din totalul pestilor pescuiti este aruncata - acestia fiind morti si considerati drept nefolositori din punct de vedere comercial. Plasele pescaresti sunt aruncate deasupra recifurilor si plantelor acvatice. Legile privind marimea pestilor capturati sunt adesea incalcate.
Se estimeaza ca industria pescuitului cu plasa va reduce descoperirea oricarei noi specii de peste cu pana la 10 procente, in mai putin de un deceniu. Ambarcatiunile mari, cu echipament "eficient", ameninta cu diminuarea bancurilor de pesti. Noul super-trailer irlandez, Atlantic Dawn, este cea mai mare ambarcatiune de acest tip construita pana acum si furnizeaza o treime din capacitatea nationala de peste. In nordul Scotiei, majoritatea speciilor de pasari si pesti sufera din cauza "genocidului" comis de catre pescari, care pescuiesc cu plasele lor tiparii, hrana de baza a celor doua categorii de animale.
In mod paradoxal, din motive sociale, majoritatea guvernelor sunt de acord cu macelul pestilor. Japonia se afla in fruntea natiunilor in ceea ce priveste subventiile /1,4 miliarde de lire sterline/, fiind urmata de UE /644 de milioane de lire sterline/ si SUA /617milioane de lire sterline/. Pe de alta parte, tari membre ale UE precum Spania, Franta, Irlanda si Italia contribuie separat cu importante sume de bani in acest sens. Charles Clover scrie: "Faptul ca marea este controlata de lunatici care cred ca pescuitul comercial trebuie sa aiba loc in proportie de suta la suta genereaza o mentalitate cinica.
Doua concepte eronate au fost lasate sa ia amploare. Primul este acela ca poti pacali biologia. Iar al doilea ca poti mentine oamenii fericiti in comunitati indepartate din vestul Irlandei, Scotiei si Spaniei permitandu-le sa pescuiasca, in timp ce dezvoltarea rapida a mijloacelor tehnologice ar putea permite anul acesta ca numai jumatate dintr-o duzina de locuitori ai unor sate sa poata pescui in mod constant, iar anul viitor numarul acestora fiind amenintat cu o reducere de pana la patru".
Oricine este de parere ca guvernele tarilor se comporta egoist in legatura cu poluarea sau comertul ar trebui sa arunce o privire asupra recordului inregistrat de pescuit. Nici unul dintre ministere nu doreste sa se confrunte cu putinii pescari comerciali ai tarii. Exista un sentiment nationalist persistent potrivit caruia excesele sunt comise numai de altii - spaniolii si japonezii domina propria noastra demonologie, sustine autorul articolului. In realitate, nu exista inocenti.
Toti pescarii se lupta cu disperare sa supravietuiasca intre costurile in crestere si diminuarea stocurilor de peste. Inspectiile sunt atat de inadecvate in multe dintre locuri, incat nimeni nu monitorizeaza in mod efectiv atrocitatile atestate. Una dintre modestele povesti de remediere a situatiei este cea a somonului din Atlantic. Acesta este, se pare, unicul scop al unui islandez, Orri Vigfusson. Previziunile privind disparitia speciei de pesti pe care acesta o iubeste foarte mult, l-a determinat in urma cu 15 ani sa puna bazele Fundatiei Nord-Atlantice a Somonului.
Aceasta a inregistrat progrese considerabile in ceea ce priveste reducerea pescuitului comercial si lobby-ul facut pe langa guverne. Scepticii sustin insa ca Vigfusson face valuri numai datorita faptului ca a castigat sprijinul unor sportivi bogati carora le place sa pescuiasca somon cu undita sau lanseta. Dar parte din campania sa a reprezentat promovarea unei actiuni de tipul "prinde-si-elibereaza" pestele inapoi in apa. Multe dintre rauri beneficiaza de venituri de pe urma pescuitului sportiv, in timp ce pestii acestora supravietuiesc. Consecintele cruciadei lui Vigfusson reprezinta o actiune precauta, dar care a refacut zonele populate de somoni din Atlantic.
In cazul in care campania sa va inregistra un real succes, atunci acesta va merge mai departe cu o campanie de restrictionare a crescatoriilor de peste, care au produs insemnate daune ecologice in Scotia si Norvegia. Pana in prezent, somonul este singura specie privilegiata. Din pacate, codul nu se bucura de astfel de prieteni inteligenti si este aproape epuizat. Newfoundland /Terra Nova/ a angajat 44.000 de oameni in industria pescuitului si prelucrarii pestelui pana la colapsul catastrofal inregistrat la inceputul anilor '90. Mai departe, spre sud, exista motive de ingrijorare in ceea ce priveste tonul, unii rechini si specii de merlin. Majoritatea expertilor sunt de acord ca singura speranta pentru a recupera o parte din sanatatea zonelor cu pesti din lume este de a pune capat influentei dominante a industriei comerciale. Charles Clover a remarcat faptul ca pescuitul britanic cu plasa foloseste in ziua de azi tot atatia angajati cat industria masinilor de taiat iarba.
Situatia este si mai grava in Irlanda si Spania, exponenti cronici ai politicii indiferente. Oficiali ai UE sustin ca aceste aspecte se imbunatatesc si ca excesele se diminueaza. Dar prea putini experti cred acest lucru. Toata lumea acorda credit organizatiei Greenpeace, pentru ca identifica lucruri simple pe care oricine dintre noi le-ar putea face, pentru a riposta la amenintarea care planeaza asupra oceanelor: cumpararea de pesti de la Marks & Spencer sau Waitrose. Aceste magazine, potrivit unui nou sondaj, inregistreaza de departe cel mai bun record la vanzarile unor specii. Trebuie sa incepem sa acordam o mai mare atentie pestilor, un lucru deloc usor atat timp cat acestia sunt lipsiti de blana sau ochi induiosatori, care sa ii determine pe ecologisti sa adere la cauza faunei.
Dar ce se intampla zilnic in oceanele Terrei este la fel de scandalos ca si in cazul elefantilor sau rinocerilor ucisi in Africa. Daca acest lucru va continua, consecintele pentru descendentii nostri vor fi catastrofale, conchide semnatarul articolului.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Ioana Mihai -The Guardian din 31 octombrie/
Marti, 01 noiembrie 2005 - ora 14:24
IN SPANIA, BANII IMIGRANTILOR PROVOACA O CONCURENTA ACERBA INTRE INSTITUTIILE FINANCIAR-BANCARE (EL PAIS, COURRIER INTERNATIONAL)
Afluxul masiv de straini le da idei bancilor spaniole. Aceasta clientela potentiala - ademenita, deocamdata, de agentiile pentru transferul de fonduri - este foarte promitatoare, scrie Juan Jesus Aznarez, semnatarul articolului inserat intr-un numar recent al cotidianului spaniol El Pais si preluat de ultima editie a saptamanalului francez Courrier International. Bancile, casele de economii si cooperativele de credit au intarziat sa comensureze piata creata de sosirea masiva de imigranti in Spania, incepand din anul 2000.
Astazi, insa, exista o concurenta acerba intre aceste institutii si cele 43 de agentii de transfer financiar conduse de societatile americane Western Union si MoneyGram, pentru atragerea unei clientele formate din imigranti, reprezentand peste 3 milioane de persoane, adica 9 la suta din populatie. Este vorba de o clientela saraca, indatorata in tarile de origine si vulnerabila in Spania, care economiseste pana si un euro si este sufocata de comisioanele de expediere foarte ridicate. De altfel, aceasta lupta comerciala a fost evidentiata de primul-ministru spaniol Jos� Luis Rodriguez Zapatero, in fata Organizatiei Natiunilor Unite /ONU/, in luna septembrie a.c., ca o masura ce ar permite economiilor imigrantilor sa contribuie la dezvoltarea tarilor lor de origine.
Valoarea totala a transferurilor financiare din lume depaseste, astazi, 100 de miliarde de dolari, Spania situandu-se pe locul al optulea in randul statelor-sursa. Transferurile banesti au atins cifra de 3,5 miliarde de euro in 2004 Cu 6 900 de puncte de vanzare in Spania, agentiile - care au stiut sa se adapteze deprinderilor, orarelor si necesitatilor imigrantilor - controleaza aproape 80 la suta din transferul familial.
Venirea masiva a strainilor, cu salariile lor insumand 20 de miliarde de euro, a ajuns sa declanseze, acum doi ani, o mobilizare impotriva acestui cvasimonopol. "Aceasta clientela reprezinta un mare potential pentru banci", admite Miguel Angel Munoz, directorul Dinero Express, un organism infiintat - in urma cu aproximativ trei ani - de Banca Bilbao Vizcaya Argentaria /BBVA/. In luna martie a acestui an, conceptul Dinero Express s-a schimbat, fiind propuse sucursale multiservicii novatoare. "Vrem sa raspundem nevoilor financiare si nefinanciare ale imigrantilor: aceasta merge de la deschiderea unui cont si de la acordarea unui imprumut ori a unui card, pana la ajutorul oferit in cautarea unui loc de munca, a unei locuinte ori a unor calatorii la preturi competitive", precizeaza bancherul. Pentru aceasta populatie adesea exploatata, orice ajutor este binevenit.
"Initial, imigrantii puteau contracta, pentru calatoria lor, imprumuturi cu o dobanda mergand pana la 10 la suta pe luna, adica o rambursare lunara de 500 de dolari /415 euro/ pentru un imprumut de 5 000 de dolari", aminteste Vladimir Paspuel, purtator de cuvant al Ruminahui, o asociatie de ecuadorieni. "Multi au profitat de naivitatea lor sau de lipsa lor de informare", adauga el. Astfel, au fost vazuti mici patroni care au cerut 2 000 de euro in schimbul semnarii unui contract de munca, si agentii fara scrupule ce au pretins 300 de euro ca taxe de dosar pentru cereri de imprumut pe care le stiau lipsite de speranta. "Imigrantii fara forme legale recurgeau la agentiile pentru transferul de fonduri pentru ca nu aveau acces la sistemul financiar traditional, dar toate acestea sunt pe cale sa se schimbe", adauga Carlos Narvaez, purtator de cuvant al unei alte asociatii de ecuadorieni, Eugenia Espejo. Rata utilizarii produselor bancare de baza este, in randul imigrantilor, cu peste 50 la suta mai mica decat media spaniola. Bancile si casele de economii - adica 40 000 de sucursale in Spania - isi inmultesc, asadar, initiativele pentru atragerea acestor potentiali clienti.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat piata nationala este - in mare masura - saturata: 98 la suta dintre spanioli sunt utilizatori ai sistemului bancar. Toata lumea viseaza sa acapareze acest segment, care cunoaste cea mai mare crestere: 505 400 de marocani, 491 800 de ecuadorieni, 314 300 de romani, 268 900 de columbieni si sute de mii de bolivieni, peruvieni, argentinieni si chinezi, care, anul trecut, au trimis 3,5 miliarde de euro in tarile lor de origine. Aceasta cifra oficiala, ce se reflecta in balanta de plati a Spaniei, ar putea atinge 5 miliarde de euro in 2007.
Pentru 2004, transferul potential este estimat la 8,71 miliarde de euro, calculat pornind de la numarul de imigranti, nivelul lor de trai si minimul vital de care au nevoie in Spania. Desi este greu de evaluat suma exacta a veniturilor strainilor - dintre care multi muncesc de dimineata si pana seara pentru a pune deoparte 500 de euro pe luna -, se stie ca o parte din acesti bani, probabil peste 2 miliarde de euro, iese din tara prin circuite paralele, mai riscante: prin intermediul unor agentii ilegale pentru transferul de fonduri, ce isi pot insusi pana la 25 la suta din suma incredintata, al unor rude venite in vacanta, al unor retele dubioase de mesagerie ori al unor soferi romani. "Aceste cifre sunt considerabile si atata apetitul.
Daca luam ca punct de plecare cele 3,5 miliarde de euro de anul trecut, transferul de bani a adus, gratie comisioanelor, 200-300 de milioane de euro", aminteste Inigo Mor�, creatorul retelei de studii Remesas.org /pe tema transferurilor financiare, "remesas" in limba spaniola/ si mare specialist in aceasta chestiune. "Lucrul acesta pune probleme de ordin moral, caci oamenii acestia castiga acesti bani cu sudoarea fruntii lor", adauga el. Pentru banci si casele de economii, principala miza o constituie nu atat comisioanele percepute, cat cucerirea si fidelizarea unei clientele a carei putere de cumparare creste vertiginos. Regularizarea recenta a 650 000 de persoane va facilita accesul acestora la sistemul bancar.
In paralel, imigratia continua. In intervalul 2001-2004, populatia straina a crescut cu 33,5 la suta si, potrivit Institutului National de Statistica, din Madrid, in 2010, Spania ar urma sa numere 4,3 milioane de imigranti. Prin urmare, cererea de servicii financiare ar urma sa creasca foarte mult. Latino-americanii nu mai au incredere in banci.
Cu toate acestea, majoritatea lucratorilor straini - care, opt luni din zece din an, trimit 300 de euro in medie pe luna, nu au incredere in banci. Multi sunt originari din tari cu sisteme bancare ce au reputatia de a fi corupte si incompetente. Din 1980, nu mai putin de 19 tari din America Latina au cunoscut falimente, crize financiare si inghetarea averilor deponentilor. Multi dintre cei care au fost ruinati, au emigrat in Spania.
In consecinta, increderea lor trebuie sa fie recastigata. Viitorul este promitator pentru bancile si casele de economii, ce nu se axeaza doar pe activitatea de transfer de fonduri. Oferta lor se adapteaza la evolutia nevoilor populatiei straine. In primii doi de la sosirea in tara-gazda, un imigrant are nevoie de o slujba, de consiliere juridica, de asistenta in domeniul formalitatilor, si de comunicare cu tara de origine.
Cea de-a doua etapa, pana in cel de-al cincilea an, este marcata de cresterea sumelor expediate, de stabilizarea locului de munca si de angajarea unor mici credite pentru consum. Dupa cinci ani, cererea se orienteaza spre produse mai elaborate: achizitia unei masini, credite imobiliare, plan de pensie, finantarea studiilor copiilor. Astazi, 79,3 la suta dintre imigranti se afla in Spania de mai putin de cinci ani. Pentru toti, vigilenta ramane, totusi, de rigoare. "Doream sa cumpar un apartament de 150 000 de euro, dar pretul se ridica la 180 000 de euro cu tot ceea ce voiau ei sa-mi vanda - asigurare de sanatate, asigurare de viata, asigurare antirisc", isi aminteste Lorenzo Soto, un peruvian. "Suntem facuti sa credem ca toate aceste produse sunt obligatorii, dar nu este adevarat", adauga el.
Daca el nu a semnat, a fost multumita consilierii primite din partea unei institutii de credit. Aceste sfaturi sunt, acum, gratuite, gratie luptei dintre banci, case de economii si agentii de transfer financiar pentru atragerea fondurilor rezidentilor straini. Revista pariziana alatura articolului din ziarul madrilen si o nota suplimentara, intitulata "Migratii". In aceasta se arata ca fondurile trimise de imigranti in tarile sarace depasesc cu mult suma de 150 de miliarde de dolari /125,5 miliarde de euro/ pe an, adica de trei ori valoarea asistentei oficiale pentru dezvoltare, potrivit unui raport dat publicitatii, recent, de Comisia mondiala privind migratiile internationale.
Potrivit acestui document, "rolul imigrantilor in dezvoltarea si lupta impotriva saraciei trebuie sa fie recunoscut si sustinut". In 30 de ani, numarul imigrantilor din lume a ajuns de la 75, la 200 de milioane de persoane, ceea ce reprezinta 3 la suta din populatia mondiala, sau echivalentul celei a Braziliei. La acest total se adauga imigrantii ilegali, care, in fiecare an, ar fi in numar de 2,5-4 milioane.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Georgeta Dobre - El Pais, preluat de Courrier International nr. 782, din 27 octombrie/
Marti, 01 noiembrie 2005 - ora 12:01
"TELEFONICA" MIZEAZA PE EUROPA (EL PAIS)
Principalul operator de telecomunicatii spaniol, Telefonica, lider in lumea hispanica si portugheza a demarat actiunile de cumparare, pentru suma de 26 de miliarde de euro, a celei de-a doua companii de telefonie mobila britanice O2, consolidandu-si miza pentru Europa, noteaza ziarul El Pais. Telefonica a pasit ferm in Marea Britanie, consolidandu-si astfel prezenta in vestul Europei.,br>
Si a facut-o in stil mare, cumparand O2, a doua companie de telefonie mobila britanica, pentru suma de 17,7 miliarde de lire sterline /26 de miliarde de dolari/. Este vorba de cea mai mare operatiune financiara din istoria companiei spaniole si cea mai mare pe care o realizeaza cu bani lichizi /fara tranzactie de actiuni/ din Europa. Achizitionarea fostei filiale de telefonie mobila British Telecom /BT/ permite companiei Telefonica sa controleze 24 la suta din piata britanica, cu un pas in urma Vodafone; propunandu-si acum sa puna piciorul in Germania, unde O2 este al patrulea operator cu 8,4 milioane de clienti, si in Irlanda, tara unde detine 1,5 milioane de utilizatori.
Presedintele Telefonica, Cesar Alierta, a justificat uriasa alocare de fonduri prin diversificarea pe care o va aduce acest pas companiei, atat sectorial, printr-o mai mare prezenta a telefoniei mobile, cat si geografic, diminuand ponderea Spaniei si Americii Latine in conturile grupului. Multinationala spaniola se consolideaza astfel in fata rivalilor sai, cu 24,6 milioane de noi clienti, devenind a patra companie de telecomunicatii din lume ca numar de abonati /170 de milioane/ si a doua ca bursa de capital prin alaturarea la O2. O2, care de la desprinderea de BT nu are nici un actionar de referinta, era scoasa la vanzare de peste un an. Companiile, germana Deutsche Telecom si olandeza KPN, au avut discutii pe parcursul verii in incercarea de a prelua controlul. In final, balanta s-a inclinat spre Telefonica, datorita pretului oferit dar si pentru ca oferta a fost facuta in bani lichizi si nu prin tranzactii de actiuni.
Actionarii de la O2 au de ce sa se bucure: Telefonica a oferit 200 de penny pentru fiecare actiune a O2, ceea ce a presupus un procent de 22 la suta in plus fata de inchiderea Bursei, din ziua de vineri, 28 octombrie. Tranzactii la Bursa s-au incheiat luni, 31 octombrie, la 205,97 de penny, cu 25,2 la suta mai mult, depasind pretul oferit de Telefonica in ceea ce piata a interpretat drept o posibila contraoferta venita din partea unui alt operator. Prin aceasta crestere se acumuleaza deja un surplus de 68 la suta pentru tot restul anului.
In fata eventualitatii semnalate, Alierta s-a aratat precaut in ce priveste o cursa spre crestere cu alti rivali: "Oferta noastra este ferma si clara. Este ceea ce am decis acum si va ramane neschimbat si pe viitor". Oferta publica de achizitie /OPA/ care se va prezenta la jumatatea lunii noiembrie, se face pentru 100 la suta din capital, dar este conditionata de acceptarea a 90 la suta din actionari sau pentru a obtine 50 la suta din drepturile de vot. Pentru cei 1,6 milioane de actionari ai Telefonica, lucrurile nu au stat la fel de bine. Dupa ce s-au incheiat tranzactiile, actiunile operatorului cu 2,28 la suta au insumat pierderi de 3,97 la suta pentru tot parcursul anului, intr-un exercitiu foarte bun pentru Bursa in general.
Actionarilor le-a ramas totusi consolarea ca Telefonica va mentine politica de retribuire angajata pana in 2007: un dividend minim de 0,5 euro pentru actiune si reachizitionarea actiunilor proprii pentru amortizare la suma de 6 miliarde de euro. Operatiunea va avea un efect negativ asupra balantei Telefonica, care va vedea practic cum se dubleaza datoria sa, ajungand la 54 de miliarde de euro. Standard & Poor's si-a revizuit in jos calificativul acordat Telefonica dupa cunoasterea operatiunii. Achizitionarea sa va finantata printr-un credit-punte de 27,2 miliarde de dolari, acordat de Citigroup, Goldman Sachs si Royal Bank, in ceea ce va fi cel mai mare imprumut bancar din lume din ultimii cinci ani. Cumpararea se va face direct de grup, nu de filiala Mobile, spre deosebire de achizitionarea de anul trecut a activelor celulalelor BellSouth din America Latina.
Operatiunea anuntata luni este ultima din cele realizate de Cesar Alierta de la venirea sa la presedintia companiei, in 2000. Intre achizitionarile cele mai importante se evidentiaza cea mexicana Pegaso, 11 filiale de celulare latino-americane BellSuth, operatorul ceh Cesky Telecom si preluarea a 3 la suta din China Union. Cumpararea britanicei O2 pune, de asemenea, in evidenta un reviriment al sectorului de telecomunicatii dupa "iuresul" pe care l-a provocat "boomul" tehnologic si care a presupus pierderi pentru operatorii de telefonie din intreaga lume.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Pais din 1 noiembrie/
Miercuri, 02 noiembrie 2005 - ora 15:14
IN APARAREA SFECLEI DE ZAHAR POLONEZE (RZECZPOSPOLITA)
Polonia solicita o perioada de tranzitie de cinci ani pentru introducerea reformei pietei zaharului. Cei cinci ani ar trebui sa protejeze tara de reducerea productiei acestei materii prime. Comisia Europeana a propus reducerea pretului zaharului cu 39% din 2007. In decurs de doi ani el trebuie sa ajunga la 385,5/ tona. Comisia vrea sa scada pretul sfeclei de zahar cu 42,6%.
Polonia este impotriva acestor modificari si crede ca ele sunt prea puternice si prea rapide. "Scaderea pretului zaharului de la 631,90 la 385,50 euro/tona si al sfeclei de zahar de la 46,72 la 25,05 euro/tona ar trebui defalcata pe cinci ani", a declarat pentru "Rzeczpospolita" fostul ministru al agriculturii, Jerzy Pilarczyk. Desfasurarea reformei intr-un interval de timp mai lung are ca principal obiectiv incheierea restructurarii Societatii Nationale a Zaharului (SNZ). SNZ desfasoara o activitate de productie in 18 fabrici de zahar, iar anul viitor intentioneaza sa limiteze numarul lor la 13.
Daca propunerile Comisiei Europene ar fi puse in practica, SNZ ar fi nevoita sa inchida in scurt timp si mai multe fabrici. Concernul national nu are bani pentru asa ceva. "Ne dam seama ca sunt inevitabile anumite modificari ale reglementarilor actuale. Versiunea reformei propusa de Comisie este mult prea radicala si creeaza avantaje pentru producatorii vechii Uniuni", spune Lukasz Wr�blewski, purtatorul de cuvant al SNZ.
Mentinerea unui pret de interventie ar garanta SNZ mijloacele destinate restructurarii. Pretul este in prezent 631,9 euro/tona. Fabricile poloneze de zahar au anuntat 100 000 de tone pentru cotele de interventie. Comisia are in plan desfiintarea pretului de interventie si inlocuirea lui cu cel de referinta, care nu garanteaza producatoruilor receptionarea zaharului. Impotriva reformei sunt si plantatorii polonezi de sfecla de zahar, in numar de 72 000. In cazul in care Comisia ar introduce planul sau de reforma, agricultorii polonezi ar inceta sa mai produca sfecla, avertizeaza Kazimierz Kobza, directorul Uniunii Nationale a Plantatorilor de Sfecla de Zahar.
El subliniaza faptul ca cheltuielile de productie pentru o tona de sfecla de zahar se ridica la aproximativ 40 de euro, la o capacitate de 50 tone/hectar. Scaderea pretului de achizitie ar trebui sa fie recompensata prin subventii directe corespunzator de ridicate. Crearea unui fond de restructurare a provocat controverse puternice. Concernurile de zahar trebuie sa plateasca anumite cotizatii in contul restructurarii bransei. De acest fond beneficiaza firmele care isi incheie productia in Uniune.
Agricultorii polonezi se tem ca fondul va fi un indemn la inchiderea fabricilor de zahar. "Producatorii straini pot lua banii si inchide fabricile din Polonia. Exista un asemenea pericol", atrage atentia Kazimierz Kozba. Concernurile de zahar risipesc aceste temeri. Comisia Europeana a subliniat de multe ori faptul ca Polonia face parte din tarile UE in care productia zaharului se va mentine indiferent de forma reformei pietei.
Concernurile straine produc 60% din zahar in Polonia. "Ideea unui fond de restructurare este buna, pentru ca face posibila mentinerea productiei la nivelul actual. Mutarea acesteia va avea loc doar in tarile in care productia nu este rentabila. Daca, in schimb, nu va exista acest fond, se va ajunge la reducerea sumelor destinate fiecarei tari si noi avem de pierdut", asigura Adam Koziolek, reprezentantul Nordzucker Polska. Reforma este sprijinita in forma actuala de Franta si Germania, cei mai mari producatori de zahar din UE. Aceste tari pot castiga cel mai mult din stramutarea productiei din alte regiuni ale Europei.
Polonia este al treilea producator de zahar pe piata Uniunii; productia de pe piata va fi anul acesta de aproximativ 1,85 milioane de tone. Impreuna cu Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Ungaria, Lituania, Letonia, Slovacia, Finlanda si Portugalia, Polonia se opune reformei propuse de Comisia Europeana.
ROMPRES
Miercuri, 02 noiembrie 2005 - ora 14:52
MOBILA ROMANEASCA IN UNGARIA SI IN LUME (RADIO KOSSUTH)
Dupa schimbarea regimului comunist, mobila romaneasca a devenit o marfa de o concurenta incredibil de mare in Ungaria, in asa masura incat s-au deschis chiar si magazine speciale de mobila romaneasca, magazine care erau mereu pline de cumparatori. In Ungaria s-a raspandit vestea ca mobila romaneasca este foarte buna, fiind produsa din material lemnos de calitate superioara. Deoarece este ieftina si frumoasa, mobila fabricata in Romania este un produs foarte popular in toata Ungaria.
Un intreprinzator din Oradea, Istvan Pozsar, produce de multa vreme asemenea mobila si vrea sa recucereasca piata ungara, potrivit unui material republicat online dupa o emisiune transmisa de postul de radio Kossuth. In prezent, marea moda a mobilei romanesti in Ungaria parca a mai slabit in intensitate dar, potrivit parerii intreprizatorului oradean, toate acestea depind de anumite lucruri. De exemplu, piata mobilei confectionate din lemn de brad se afla in ascensiune, tot mai multi incep sa o cunoasca si cererea este tot mai mare. Este frumoasa, ieftina si accesibila pentru tot mai multi cumparatori cu bani mai putini. Tocmai de aceea, firma din Oradea initiaza o dezvoltare, o extindere, sub semnul careia, in pofida moderarii interesului general fata de mobila romaneasca, exportul existent in Ungaria sa se extinda.
La inceput, firma respectiva a produs si a vandut mobila stil pentru Franta si Belgia - lucrata tot din lemn de brad - iar cu timpul a ajuns ca si in Ungaria sa devina cunoscut acest tip de mobila. Cercul cumparatorilor belgieni au alte gusturi, alte cerinte: vor mobile date cu bait, cu lac, care pretind o alta tehnologie. In schimb, in Ungaria se exporta mobila din lemn de brad data cu lac de mobila obisnuit, adica piese de mobilier traditionale, care sunt mai cautate.
Initial, firma oradeana a produs jaluzele din lemn de tei. Pana aproape de anul 2000, aceasta afacere a fost rentabila dar, dupa aceea, cand au aparut jaluzelele din material sintetic sau din aluminiu si a inceput sa ocupe pietele si din zona noastra, venind din Occident, succesul s-a diminuat. In acest fel, intreprinzatorul oradean a fost nevoit sa treaca la productia de mobila. Din banii castigati din prima afacere, oradeanul a reusit sa investeasca intr-un atelier de mobila, situat intr-o cladire cu doua nivele, dotat cu utilajele necesare productiei. In prezent, firma are zece angajati. Dupa cum declara Istvan Pozsar, el a inceput sa lucreze, in perioada sa eroica, de unul singur, intr-un atelier inchiriat, unde confectiona produsele, pe care apoi le ducea acasa, unde le dadea cu vopsea, cu lac, monta piesele si ducea marfa prin tara, la comenzi sau la vanzare. Intre timp, a aparut o noua problema.
In Romania este mult lemn, exista multe paduri si se exporta cantitati impresionate de lemn, in calitate de materie prima. Numai ca acum, premierul roman a declarat public ca acest fel de a proceda nu reprezinta o solutie economica buna. Padurile tarii se imputineaza, iar daca nu se fac noi impaduriri, este evident ca si viiturile si inundatiile de pe versantii muntilor se produc din cauza ca padurile sunt distruse, iar apele acopera tot mai multe sate. Lemnul nu se termina insa chiar atat de repede, doar ca - si din motivele economice enuntate mai sus - se va scumpi.
Pretul lemnului din Romania va fi cel de pe piata mondiala, deci si intreprinzatorii care produc mobila isi vor pierde principalul lor avantaj, si anume ca, pana in prezent, lemnul si forta de munca din Romania au fost ieftine. Acum, conducatorii romani ai economiei incep sa refaca ordinea in tara, in sensul ca lemnul trebuie sa aiba un anume grad de prelucrare, inainte de a fi scos din tara. In ultima instanta, aceste masuri sunt in avantajul celor din industria mobilei din Romania.
Lemnul din Transilvania continua sa fie de buna calitate si are un renume in acest sens. Intreprinzatorul din Oradea nu-si poate permite nici el sa cumpere si sa produca din lemn de calitate proasta. "Prefer sa cumpar materialul mai scump, sa lucrez cu un profit mai mic, dar trebuie sa produc marfa de calitate superioara, pe care pot sa o vand. Slava Domnului, pana acum nu am fost nevoit sa ma rusinez in fata clientilor mei, din cauza ca marfa produsa de mine nu ar fi de calitate corespunzatoare", a declarat Istvan Pozsar.
In prezent, afacerea cu productia de mobila se afla in fata unei alegeri. Cu lemnul de brad se pot face doua feluri de incercari: pe de o parte, exista intreprinderile multinationale mari, care lucreaza de mult cu bradul, carora li se pot alatura, dar exista si a doua posibilitate cu care industria mobilei se poate mentine, si anume productia individuala, un stil propriu, specific. Acest lucru inseamna sa se descopere acele solutii noi in care decizia sa nu fie luata pe baza gusturilor privind mobila ale clientilor olandezi, belgieni sau din alte tari, mai ales ca foarte des se pot vedea in lume obiecte de mobilier fabricate in Romania, care sunt vandute ca mobila olandeza, suedeza sau de alte origini.
In concluzie, trebuie realizat un stil unicat, individual, poate rustic, sau un alt stil, mobila care sa fie confectionata doar de anumite firme din Romania si care sa fie marca lor. Aceasta ar fi a doua posibilitate, adica sa fie platite piesele de mobilier in stilul specific, individual. Pentru asa ceva este nevoie nu atat un capital mai mare, cat de specialisti care se pricep la formarea gustului pietelor, al cumparatorilor. Dar cel mai important lucru este ca firma insasi sa clarifice calea, orientarea care i se pare mai accesibila, care i se potriveste, ce anume doreste in realitate.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Veronica Enescu - Radio Kossuth din 30 octombrie/
Miercuri, 02 noiembrie 2005 - ora 14:37
DE DATA ACEASTA, FONDUL MONETAR INTERNATIONAL A INTRECUT MASURA (KAPITAL)
Imaginati-va ca cineva v-ar interzice sa iesiti pe strada, deoarece aerul este murdar si puteti deveni alergic, sau pentru ca este frig si s-ar putea sa raciti, sau din cauza faptului ca artera rutiera este foarte aglomerata si s-ar putea sa va loveasca vreun automobil, ori pentru ca exista criminalitate si s-ar putea sa va impuste cineva, sau pentru ca ferestrele au ghivece si unul dintre ele ar putea fi zburat de catre vant, caz in care in mod inevitabil s-ar putea sa va treziti cu el in cap.
Suna absurd, nu? Cu toate ca oricare dintre situatiile enumerate mai sus se poate intampla, oamenii isi asuma totusi acest risc si ies din casa. Cam asemanatoare este si situatia cu ultimele cerinte ale FMI. Fondul a vazut un risc inimaginabil care planeaza asupra economiei bulgare si a decretat doua lucruri: platitorii de impozite consuma prea mult si trebuie sa plateasca cu 1,4 miliarde de leva mai mult pentru impozite, pentru a se sterge excesul bugetar de 3%; oamenii isi asuma riscuri mult prea mari atunci cand fac credite si imprumuturi si, din aceasta cauza, creditarea trebuie sa fie limitata.
Nu vede, oare, FMI ca sistemul financiar este stabilizat, ca economia se capitalizeaza rapid, nu vede exportul care a crescut, nu a observat trainicia cresterii economice, miliardele de fonduri in euro care se asteapta din partea UE, datoria externa a statului care este neinsemnata, rezervele solide de valuta, precum si cele fiscale si faptul ca Bulgaria aproape ca acopera criteriile de introducere a monedei euro, spre deosebire de o mare parte a statelor membre care se afla in zona monedei unice.
Limitarile impuse de Fond suna ca si cum cineva vrea sa fie om de afaceri, dar trebuie sa-si tii banii intr-un seif la banca, in loc sa-i investeasca. Absurditatea acestei teze a FMI despre orizonturile intunecate s-a confirmat la numai o zi dupa ce a devenit clar ca, cel putin pana in momentul de fata, nu exista o intelegere intre guvern si Banca Nationala a Bulgariei (BNB). In loc sa scada, ratingul de credit al tarii a crescut.
Daca aceasta ar fi intreaga imagine, ar fi fost mult mai usor - intelegerea cu Fondul iese din vigoare si se rezolva, astfel, problemele. Dar, reformele din Bulgaria s-au impotmolit si realitatea spune ca Bulgaria, pentru a nu stiu cata oara, are nevoie de FMI pentru a micsora riscul politic rezultat din actiunile iresponsabile ale guvernantilor. Daca vrea sa fie productiv si de data aceasta, FMI trebuie sa tina seama de ceea ce face guvernul - daca face reforme, daca cheltuieste banii productiv, si nu sa ceara depozitarea banilor oamenilor si sa nu le permita sa foloseasca si sa faca imprumuturi.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Kapital din 2 noiembrie/
Vineri, 04 noiembrie 2005 - ora 12:35
BANII ADUC, TOTUSI, SANATATE (RZECZPOSPOLITA)
Oamenii care nu-si gasesc mult timp serviciu, care castiga putin, sunt mult mai supusi riscului de a deveni hipertensivi, obezi, dependenti de tutun. E mai bine sa fii frumos, bogat si sanatos, decat urat, sarac si bolnav. Aceasta zicala populara capata acum baze stiintifice, cel putin in ceea ce priveste bogatia: situatia materiala buna favorizeaza sanatatea omului. Revista frantuzeasca "Bulletin epidemiologique hebdomadaire" (Buletin epidemiologic saptamanal) gazduieste un articol pe aceasta tema, care descrie rezultatele la care a ajuns o echipa numeroasa din cadrul InVS - Institut de Veille Sanitaire (Institutul de Cercetari Sanitare). Nu este un secret ca oamenii care nu au bani pentru cheltuielile zilnice "economisesc la medic" si din aceasta cauza starea lor de sanatate este mai rea decat a oamenilor cu situatie. Pentru prima oara la scara europeana a fost efectuata o analiza stiintifica privind situatia sanatatii somerilor si persoanelor care muncesc ocazional.
Cercetarile au fost realizate in Franta, cuprinzand practic doua grupe foarte mari de persoane din toata tara. Prin urmare nu poate fi vorba de nimic intamplator. A fost comparata starea de sanatate a 704 128 de persoane aflate in situatie sociala nesigura (somaj, serviciu ocazinal, greutati generale de trai) cu cea a 516 607 persoane care nu resimt greutati financiare, au un serviciu stabil si perspective mari.
Reprezentantii ambelor grupe aveau sub 60 de ani. Au fost folosite informatii din 98 de centre medicale, din perioada 1995-2002. Fiecare din aceste centre realizeaza periodic o trecere in revista, din punct de vedere medical, a populatiei din regiunea respectiva. Anual, centrele analizeaza starea de sanatate a 650 000 de pacienti. Ele controleaza in total 85% din populatie. Rezultatul comparatiei este foarte defavorabil: in grupa celor care traiesc de pe-o zi pe alta se aprind multe beculete de alarma. Se raspandeste obezitatea, hipertensiunea, fumatul excesiv (60 de tigari pe zi si chiar mai multe). Ascunderea problemelor de viata in norii de tutun este deosebit de dramatica. 36% din barbatii fumatori sunt "bogati". In cazul "saracilor", procentul este 69%.
Fumeaza 67% din tinerii cu varste intre 16 si 25 de ani, fara serviciu, lucrand ocazional sau temandu-se sa nu-si piarda locul de munca. In randul fumatorilor care au un serviciu stabil, 40% declara ca vor sa se lase. In grupul fumatorilor someri, dorinta aceasta este extrem de mica. Hipertensiunea apare la 23% din bogati si 28% din "saraci". Numarul obezilor "saraci" este dublu fata de cel al "bogatilor". Si dantura oamenilor nesiguri pe ziua de maine este intr-o stare incomparabil mai proasta comparativ cu "bogatii". Probleme asemanatoare de sanatate apar si in randul femeilor care au o situatie materiala instabila. Ele fumeaza mai mult decat cele a caror situatie este "normala". Obezitatea este de doua ori mai frecventa la doamnele care isi fac probleme pentru ce pun in farfurie (18,8% fata de 9,62% in cazul celor care nu au asemenea probleme).
Colac peste pupaza, femeile cu situatie materiala nesigura isi controleaza in mod neregulat tensiunea, iar mai mult de jumatate nu frecventeaza cabinetele ginecologice (in cazul femeilor "normale" - 30,33%), fapt care naste alte probleme de sanatate. "Aceste rezultate ar trebui sa ne faca sa reflectam asupra politicii medicale a statului practicate in cazul oamenilor aflati intr-o situatie grea", afirma autorii studiului. Ei considera ca a-i lasa sa se descurce singuri din punct de vedere sanitar va avea efecte catastrofale in viitorul apropiat. Starea proasta a sanatatii unui segment mare de populatie influenteaza economia, provoaca scurtarea drastica a limitei de viata, care la randul ei duce la modificarea structurii demografice a tarii.
Cercetatorii francezi amintesc faptul ca in anul 2000, INSERM (Institut National de la Sante et de la Recherche Medical) a dovedit ca limita medie de viata in Franta creste direct proportional cu avansarea persoanelor in ierarhia profesionala. Acest fapt priveste toate grupele profesionale - muncitori, functionari, comercianti, afaceristi. Rezultatele prezentate de cercetatorii francezi au o mare insemnatate si pentru alte state. Polonia ar trebui sa fie foarte interesata de acest studiu, deoarece are cea mai ridicata rata a somajului din Uniunea Europeana.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Sabra Daici, Rzeczpospolita din 3 noiembrie/
OCEANELE LUMII TOT MAI "JEFUITE" DE PESTE (THE GUARDIAN)
Oceanele lumii sunt exploatate excesiv si nimeni nu pare sa fie interesat sau sa doreasca stoparea acestui fenomen. Multora dintre noi ne place sa mancam peste, dar nimeni nu doreste sa ii ingrijeasca. Consecinta este ca in timp ce vidrele, focile, elefantii rinocerii si chiar vulpile au puternici sustinatori politici care sa lupte pentru ei, omul savarseste fapte reprobabile cu efecte dezastruoase asupra marii, fara ca nimeni sa ia vreo masura in acest sens, scrie Max Hastings in editia de luni, 31 octombrie, a cotidianului britanic The Guardian.
Organizatiile de mediu aduc adesea prejudicii propriei cauze prin declaratii exagerate. "Ma numar printre cei care au criticat organizatia internationala Greenpeace si cei afiliati acesteia pentru abuzuri in domeniul statisticilor si incurajarea in mod exagerat a zvonurilor", scrie semnatarul articolului. Dar Greenpeace are absoluta dreptate in ceea ce priveste raportul publicat saptamana trecuta, pentru a evidentia scandalul privind unele supermarket-uri din lantul de magazine Asda - care comercializeaza specii de peste amenintate cu disparitia.
Oceanele lumii sunt "jefuite" si nimeni, se pare, nu doreste sau nu reuseste sa puna capat acestor actiuni. Unele specii de peste si crustacee sunt crescute cu succes in crescatorii, cum ar fi crapul si stridiile, pentru a numi numai doua dintre acestea. Stocurile de alte specii sunt durabile, precum scrumbiile, sardinele si midiile. Multe dintre speciile de peste se afla sub o mare amenintare, printre care amintim tonul si calcanul.
De mai bine de jumatate de secol, pescuitul anual in lume a crescut de la 18 milioane de tone la 95 de milioane de tone. Ultimele cifre, potrivit Organizatiei ONU pentru Agricultura si Alimentatie, arata ca 52 la suta dintre speciile de peste comercializate sunt exploatate complet, 17 la suta sunt supraexploatate, iar 8 procente sunt epuizate. Este important sa se compare semnalul de alarma, daca nu chiar de panica, care strabate lumea in prezent in legatura cu gripa aviara, cu indiferenta noastra referitoare la previziunile despre pesti. Atat timp cat exista file de peste in magazine, noi le vom cumpara. Iar cand speciile de peste vor disparea, oamenii vor ridica din umeri si vor manca altceva.
Doua carti importante, publicate in ultima vreme, au oferit detalii privind criza mondiala a pestelui - una este cartea lui Michael Wigan, "Last of the Hunter Gatherers", din 1998, iar cealalta apartine autorului Charles Clover, fiind intitulata "End of the line", publicata in 2004. Amandoua cartile prezinta aceeasi poveste terifianta, dar nici una nu a declansat nici o reactie politica. Wigan citeaza un un proverb scotian din zilele cand exista frica de Dumnezeu. In folclorul pescaresc se spune ca daca scrumbiile parasesc o localitate acest lucru este din cauza "imoralitatii oamenilor".
Intr-un sens mai degraba diferit decat cel avut mai sus an vedere, vechea intelepciune s-a adeverit. Clover ne invita sa ne imaginam cum ar reactiona lumea daca o plasa lata de o mila, atasata de o bara de otel, ar fi trecuta pe deasupra Africii "pescuind" totul in calea ei - lei, gheparzi, rinoceri, elefanti, si antilope. Este ceea ce fac navele de pescuit moderne in fiecare zi, in oceanele lumii. O treime din totalul pestilor pescuiti este aruncata - acestia fiind morti si considerati drept nefolositori din punct de vedere comercial. Plasele pescaresti sunt aruncate deasupra recifurilor si plantelor acvatice. Legile privind marimea pestilor capturati sunt adesea incalcate.
Se estimeaza ca industria pescuitului cu plasa va reduce descoperirea oricarei noi specii de peste cu pana la 10 procente, in mai putin de un deceniu. Ambarcatiunile mari, cu echipament "eficient", ameninta cu diminuarea bancurilor de pesti. Noul super-trailer irlandez, Atlantic Dawn, este cea mai mare ambarcatiune de acest tip construita pana acum si furnizeaza o treime din capacitatea nationala de peste. In nordul Scotiei, majoritatea speciilor de pasari si pesti sufera din cauza "genocidului" comis de catre pescari, care pescuiesc cu plasele lor tiparii, hrana de baza a celor doua categorii de animale.
In mod paradoxal, din motive sociale, majoritatea guvernelor sunt de acord cu macelul pestilor. Japonia se afla in fruntea natiunilor in ceea ce priveste subventiile /1,4 miliarde de lire sterline/, fiind urmata de UE /644 de milioane de lire sterline/ si SUA /617milioane de lire sterline/. Pe de alta parte, tari membre ale UE precum Spania, Franta, Irlanda si Italia contribuie separat cu importante sume de bani in acest sens. Charles Clover scrie: "Faptul ca marea este controlata de lunatici care cred ca pescuitul comercial trebuie sa aiba loc in proportie de suta la suta genereaza o mentalitate cinica.
Doua concepte eronate au fost lasate sa ia amploare. Primul este acela ca poti pacali biologia. Iar al doilea ca poti mentine oamenii fericiti in comunitati indepartate din vestul Irlandei, Scotiei si Spaniei permitandu-le sa pescuiasca, in timp ce dezvoltarea rapida a mijloacelor tehnologice ar putea permite anul acesta ca numai jumatate dintr-o duzina de locuitori ai unor sate sa poata pescui in mod constant, iar anul viitor numarul acestora fiind amenintat cu o reducere de pana la patru".
Oricine este de parere ca guvernele tarilor se comporta egoist in legatura cu poluarea sau comertul ar trebui sa arunce o privire asupra recordului inregistrat de pescuit. Nici unul dintre ministere nu doreste sa se confrunte cu putinii pescari comerciali ai tarii. Exista un sentiment nationalist persistent potrivit caruia excesele sunt comise numai de altii - spaniolii si japonezii domina propria noastra demonologie, sustine autorul articolului. In realitate, nu exista inocenti.
Toti pescarii se lupta cu disperare sa supravietuiasca intre costurile in crestere si diminuarea stocurilor de peste. Inspectiile sunt atat de inadecvate in multe dintre locuri, incat nimeni nu monitorizeaza in mod efectiv atrocitatile atestate. Una dintre modestele povesti de remediere a situatiei este cea a somonului din Atlantic. Acesta este, se pare, unicul scop al unui islandez, Orri Vigfusson. Previziunile privind disparitia speciei de pesti pe care acesta o iubeste foarte mult, l-a determinat in urma cu 15 ani sa puna bazele Fundatiei Nord-Atlantice a Somonului.
Aceasta a inregistrat progrese considerabile in ceea ce priveste reducerea pescuitului comercial si lobby-ul facut pe langa guverne. Scepticii sustin insa ca Vigfusson face valuri numai datorita faptului ca a castigat sprijinul unor sportivi bogati carora le place sa pescuiasca somon cu undita sau lanseta. Dar parte din campania sa a reprezentat promovarea unei actiuni de tipul "prinde-si-elibereaza" pestele inapoi in apa. Multe dintre rauri beneficiaza de venituri de pe urma pescuitului sportiv, in timp ce pestii acestora supravietuiesc. Consecintele cruciadei lui Vigfusson reprezinta o actiune precauta, dar care a refacut zonele populate de somoni din Atlantic.
In cazul in care campania sa va inregistra un real succes, atunci acesta va merge mai departe cu o campanie de restrictionare a crescatoriilor de peste, care au produs insemnate daune ecologice in Scotia si Norvegia. Pana in prezent, somonul este singura specie privilegiata. Din pacate, codul nu se bucura de astfel de prieteni inteligenti si este aproape epuizat. Newfoundland /Terra Nova/ a angajat 44.000 de oameni in industria pescuitului si prelucrarii pestelui pana la colapsul catastrofal inregistrat la inceputul anilor '90. Mai departe, spre sud, exista motive de ingrijorare in ceea ce priveste tonul, unii rechini si specii de merlin. Majoritatea expertilor sunt de acord ca singura speranta pentru a recupera o parte din sanatatea zonelor cu pesti din lume este de a pune capat influentei dominante a industriei comerciale. Charles Clover a remarcat faptul ca pescuitul britanic cu plasa foloseste in ziua de azi tot atatia angajati cat industria masinilor de taiat iarba.
Situatia este si mai grava in Irlanda si Spania, exponenti cronici ai politicii indiferente. Oficiali ai UE sustin ca aceste aspecte se imbunatatesc si ca excesele se diminueaza. Dar prea putini experti cred acest lucru. Toata lumea acorda credit organizatiei Greenpeace, pentru ca identifica lucruri simple pe care oricine dintre noi le-ar putea face, pentru a riposta la amenintarea care planeaza asupra oceanelor: cumpararea de pesti de la Marks & Spencer sau Waitrose. Aceste magazine, potrivit unui nou sondaj, inregistreaza de departe cel mai bun record la vanzarile unor specii. Trebuie sa incepem sa acordam o mai mare atentie pestilor, un lucru deloc usor atat timp cat acestia sunt lipsiti de blana sau ochi induiosatori, care sa ii determine pe ecologisti sa adere la cauza faunei.
Dar ce se intampla zilnic in oceanele Terrei este la fel de scandalos ca si in cazul elefantilor sau rinocerilor ucisi in Africa. Daca acest lucru va continua, consecintele pentru descendentii nostri vor fi catastrofale, conchide semnatarul articolului.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Ioana Mihai -The Guardian din 31 octombrie/
Marti, 01 noiembrie 2005 - ora 14:24
IN SPANIA, BANII IMIGRANTILOR PROVOACA O CONCURENTA ACERBA INTRE INSTITUTIILE FINANCIAR-BANCARE (EL PAIS, COURRIER INTERNATIONAL)
Afluxul masiv de straini le da idei bancilor spaniole. Aceasta clientela potentiala - ademenita, deocamdata, de agentiile pentru transferul de fonduri - este foarte promitatoare, scrie Juan Jesus Aznarez, semnatarul articolului inserat intr-un numar recent al cotidianului spaniol El Pais si preluat de ultima editie a saptamanalului francez Courrier International. Bancile, casele de economii si cooperativele de credit au intarziat sa comensureze piata creata de sosirea masiva de imigranti in Spania, incepand din anul 2000.
Astazi, insa, exista o concurenta acerba intre aceste institutii si cele 43 de agentii de transfer financiar conduse de societatile americane Western Union si MoneyGram, pentru atragerea unei clientele formate din imigranti, reprezentand peste 3 milioane de persoane, adica 9 la suta din populatie. Este vorba de o clientela saraca, indatorata in tarile de origine si vulnerabila in Spania, care economiseste pana si un euro si este sufocata de comisioanele de expediere foarte ridicate. De altfel, aceasta lupta comerciala a fost evidentiata de primul-ministru spaniol Jos� Luis Rodriguez Zapatero, in fata Organizatiei Natiunilor Unite /ONU/, in luna septembrie a.c., ca o masura ce ar permite economiilor imigrantilor sa contribuie la dezvoltarea tarilor lor de origine.
Valoarea totala a transferurilor financiare din lume depaseste, astazi, 100 de miliarde de dolari, Spania situandu-se pe locul al optulea in randul statelor-sursa. Transferurile banesti au atins cifra de 3,5 miliarde de euro in 2004 Cu 6 900 de puncte de vanzare in Spania, agentiile - care au stiut sa se adapteze deprinderilor, orarelor si necesitatilor imigrantilor - controleaza aproape 80 la suta din transferul familial.
Venirea masiva a strainilor, cu salariile lor insumand 20 de miliarde de euro, a ajuns sa declanseze, acum doi ani, o mobilizare impotriva acestui cvasimonopol. "Aceasta clientela reprezinta un mare potential pentru banci", admite Miguel Angel Munoz, directorul Dinero Express, un organism infiintat - in urma cu aproximativ trei ani - de Banca Bilbao Vizcaya Argentaria /BBVA/. In luna martie a acestui an, conceptul Dinero Express s-a schimbat, fiind propuse sucursale multiservicii novatoare. "Vrem sa raspundem nevoilor financiare si nefinanciare ale imigrantilor: aceasta merge de la deschiderea unui cont si de la acordarea unui imprumut ori a unui card, pana la ajutorul oferit in cautarea unui loc de munca, a unei locuinte ori a unor calatorii la preturi competitive", precizeaza bancherul. Pentru aceasta populatie adesea exploatata, orice ajutor este binevenit.
"Initial, imigrantii puteau contracta, pentru calatoria lor, imprumuturi cu o dobanda mergand pana la 10 la suta pe luna, adica o rambursare lunara de 500 de dolari /415 euro/ pentru un imprumut de 5 000 de dolari", aminteste Vladimir Paspuel, purtator de cuvant al Ruminahui, o asociatie de ecuadorieni. "Multi au profitat de naivitatea lor sau de lipsa lor de informare", adauga el. Astfel, au fost vazuti mici patroni care au cerut 2 000 de euro in schimbul semnarii unui contract de munca, si agentii fara scrupule ce au pretins 300 de euro ca taxe de dosar pentru cereri de imprumut pe care le stiau lipsite de speranta. "Imigrantii fara forme legale recurgeau la agentiile pentru transferul de fonduri pentru ca nu aveau acces la sistemul financiar traditional, dar toate acestea sunt pe cale sa se schimbe", adauga Carlos Narvaez, purtator de cuvant al unei alte asociatii de ecuadorieni, Eugenia Espejo. Rata utilizarii produselor bancare de baza este, in randul imigrantilor, cu peste 50 la suta mai mica decat media spaniola. Bancile si casele de economii - adica 40 000 de sucursale in Spania - isi inmultesc, asadar, initiativele pentru atragerea acestor potentiali clienti.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat piata nationala este - in mare masura - saturata: 98 la suta dintre spanioli sunt utilizatori ai sistemului bancar. Toata lumea viseaza sa acapareze acest segment, care cunoaste cea mai mare crestere: 505 400 de marocani, 491 800 de ecuadorieni, 314 300 de romani, 268 900 de columbieni si sute de mii de bolivieni, peruvieni, argentinieni si chinezi, care, anul trecut, au trimis 3,5 miliarde de euro in tarile lor de origine. Aceasta cifra oficiala, ce se reflecta in balanta de plati a Spaniei, ar putea atinge 5 miliarde de euro in 2007.
Pentru 2004, transferul potential este estimat la 8,71 miliarde de euro, calculat pornind de la numarul de imigranti, nivelul lor de trai si minimul vital de care au nevoie in Spania. Desi este greu de evaluat suma exacta a veniturilor strainilor - dintre care multi muncesc de dimineata si pana seara pentru a pune deoparte 500 de euro pe luna -, se stie ca o parte din acesti bani, probabil peste 2 miliarde de euro, iese din tara prin circuite paralele, mai riscante: prin intermediul unor agentii ilegale pentru transferul de fonduri, ce isi pot insusi pana la 25 la suta din suma incredintata, al unor rude venite in vacanta, al unor retele dubioase de mesagerie ori al unor soferi romani. "Aceste cifre sunt considerabile si atata apetitul.
Daca luam ca punct de plecare cele 3,5 miliarde de euro de anul trecut, transferul de bani a adus, gratie comisioanelor, 200-300 de milioane de euro", aminteste Inigo Mor�, creatorul retelei de studii Remesas.org /pe tema transferurilor financiare, "remesas" in limba spaniola/ si mare specialist in aceasta chestiune. "Lucrul acesta pune probleme de ordin moral, caci oamenii acestia castiga acesti bani cu sudoarea fruntii lor", adauga el. Pentru banci si casele de economii, principala miza o constituie nu atat comisioanele percepute, cat cucerirea si fidelizarea unei clientele a carei putere de cumparare creste vertiginos. Regularizarea recenta a 650 000 de persoane va facilita accesul acestora la sistemul bancar.
In paralel, imigratia continua. In intervalul 2001-2004, populatia straina a crescut cu 33,5 la suta si, potrivit Institutului National de Statistica, din Madrid, in 2010, Spania ar urma sa numere 4,3 milioane de imigranti. Prin urmare, cererea de servicii financiare ar urma sa creasca foarte mult. Latino-americanii nu mai au incredere in banci.
Cu toate acestea, majoritatea lucratorilor straini - care, opt luni din zece din an, trimit 300 de euro in medie pe luna, nu au incredere in banci. Multi sunt originari din tari cu sisteme bancare ce au reputatia de a fi corupte si incompetente. Din 1980, nu mai putin de 19 tari din America Latina au cunoscut falimente, crize financiare si inghetarea averilor deponentilor. Multi dintre cei care au fost ruinati, au emigrat in Spania.
In consecinta, increderea lor trebuie sa fie recastigata. Viitorul este promitator pentru bancile si casele de economii, ce nu se axeaza doar pe activitatea de transfer de fonduri. Oferta lor se adapteaza la evolutia nevoilor populatiei straine. In primii doi de la sosirea in tara-gazda, un imigrant are nevoie de o slujba, de consiliere juridica, de asistenta in domeniul formalitatilor, si de comunicare cu tara de origine.
Cea de-a doua etapa, pana in cel de-al cincilea an, este marcata de cresterea sumelor expediate, de stabilizarea locului de munca si de angajarea unor mici credite pentru consum. Dupa cinci ani, cererea se orienteaza spre produse mai elaborate: achizitia unei masini, credite imobiliare, plan de pensie, finantarea studiilor copiilor. Astazi, 79,3 la suta dintre imigranti se afla in Spania de mai putin de cinci ani. Pentru toti, vigilenta ramane, totusi, de rigoare. "Doream sa cumpar un apartament de 150 000 de euro, dar pretul se ridica la 180 000 de euro cu tot ceea ce voiau ei sa-mi vanda - asigurare de sanatate, asigurare de viata, asigurare antirisc", isi aminteste Lorenzo Soto, un peruvian. "Suntem facuti sa credem ca toate aceste produse sunt obligatorii, dar nu este adevarat", adauga el.
Daca el nu a semnat, a fost multumita consilierii primite din partea unei institutii de credit. Aceste sfaturi sunt, acum, gratuite, gratie luptei dintre banci, case de economii si agentii de transfer financiar pentru atragerea fondurilor rezidentilor straini. Revista pariziana alatura articolului din ziarul madrilen si o nota suplimentara, intitulata "Migratii". In aceasta se arata ca fondurile trimise de imigranti in tarile sarace depasesc cu mult suma de 150 de miliarde de dolari /125,5 miliarde de euro/ pe an, adica de trei ori valoarea asistentei oficiale pentru dezvoltare, potrivit unui raport dat publicitatii, recent, de Comisia mondiala privind migratiile internationale.
Potrivit acestui document, "rolul imigrantilor in dezvoltarea si lupta impotriva saraciei trebuie sa fie recunoscut si sustinut". In 30 de ani, numarul imigrantilor din lume a ajuns de la 75, la 200 de milioane de persoane, ceea ce reprezinta 3 la suta din populatia mondiala, sau echivalentul celei a Braziliei. La acest total se adauga imigrantii ilegali, care, in fiecare an, ar fi in numar de 2,5-4 milioane.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Georgeta Dobre - El Pais, preluat de Courrier International nr. 782, din 27 octombrie/
Marti, 01 noiembrie 2005 - ora 12:01
"TELEFONICA" MIZEAZA PE EUROPA (EL PAIS)
Principalul operator de telecomunicatii spaniol, Telefonica, lider in lumea hispanica si portugheza a demarat actiunile de cumparare, pentru suma de 26 de miliarde de euro, a celei de-a doua companii de telefonie mobila britanice O2, consolidandu-si miza pentru Europa, noteaza ziarul El Pais. Telefonica a pasit ferm in Marea Britanie, consolidandu-si astfel prezenta in vestul Europei.,br>
Si a facut-o in stil mare, cumparand O2, a doua companie de telefonie mobila britanica, pentru suma de 17,7 miliarde de lire sterline /26 de miliarde de dolari/. Este vorba de cea mai mare operatiune financiara din istoria companiei spaniole si cea mai mare pe care o realizeaza cu bani lichizi /fara tranzactie de actiuni/ din Europa. Achizitionarea fostei filiale de telefonie mobila British Telecom /BT/ permite companiei Telefonica sa controleze 24 la suta din piata britanica, cu un pas in urma Vodafone; propunandu-si acum sa puna piciorul in Germania, unde O2 este al patrulea operator cu 8,4 milioane de clienti, si in Irlanda, tara unde detine 1,5 milioane de utilizatori.
Presedintele Telefonica, Cesar Alierta, a justificat uriasa alocare de fonduri prin diversificarea pe care o va aduce acest pas companiei, atat sectorial, printr-o mai mare prezenta a telefoniei mobile, cat si geografic, diminuand ponderea Spaniei si Americii Latine in conturile grupului. Multinationala spaniola se consolideaza astfel in fata rivalilor sai, cu 24,6 milioane de noi clienti, devenind a patra companie de telecomunicatii din lume ca numar de abonati /170 de milioane/ si a doua ca bursa de capital prin alaturarea la O2. O2, care de la desprinderea de BT nu are nici un actionar de referinta, era scoasa la vanzare de peste un an. Companiile, germana Deutsche Telecom si olandeza KPN, au avut discutii pe parcursul verii in incercarea de a prelua controlul. In final, balanta s-a inclinat spre Telefonica, datorita pretului oferit dar si pentru ca oferta a fost facuta in bani lichizi si nu prin tranzactii de actiuni.
Actionarii de la O2 au de ce sa se bucure: Telefonica a oferit 200 de penny pentru fiecare actiune a O2, ceea ce a presupus un procent de 22 la suta in plus fata de inchiderea Bursei, din ziua de vineri, 28 octombrie. Tranzactii la Bursa s-au incheiat luni, 31 octombrie, la 205,97 de penny, cu 25,2 la suta mai mult, depasind pretul oferit de Telefonica in ceea ce piata a interpretat drept o posibila contraoferta venita din partea unui alt operator. Prin aceasta crestere se acumuleaza deja un surplus de 68 la suta pentru tot restul anului.
In fata eventualitatii semnalate, Alierta s-a aratat precaut in ce priveste o cursa spre crestere cu alti rivali: "Oferta noastra este ferma si clara. Este ceea ce am decis acum si va ramane neschimbat si pe viitor". Oferta publica de achizitie /OPA/ care se va prezenta la jumatatea lunii noiembrie, se face pentru 100 la suta din capital, dar este conditionata de acceptarea a 90 la suta din actionari sau pentru a obtine 50 la suta din drepturile de vot. Pentru cei 1,6 milioane de actionari ai Telefonica, lucrurile nu au stat la fel de bine. Dupa ce s-au incheiat tranzactiile, actiunile operatorului cu 2,28 la suta au insumat pierderi de 3,97 la suta pentru tot parcursul anului, intr-un exercitiu foarte bun pentru Bursa in general.
Actionarilor le-a ramas totusi consolarea ca Telefonica va mentine politica de retribuire angajata pana in 2007: un dividend minim de 0,5 euro pentru actiune si reachizitionarea actiunilor proprii pentru amortizare la suma de 6 miliarde de euro. Operatiunea va avea un efect negativ asupra balantei Telefonica, care va vedea practic cum se dubleaza datoria sa, ajungand la 54 de miliarde de euro. Standard & Poor's si-a revizuit in jos calificativul acordat Telefonica dupa cunoasterea operatiunii. Achizitionarea sa va finantata printr-un credit-punte de 27,2 miliarde de dolari, acordat de Citigroup, Goldman Sachs si Royal Bank, in ceea ce va fi cel mai mare imprumut bancar din lume din ultimii cinci ani. Cumpararea se va face direct de grup, nu de filiala Mobile, spre deosebire de achizitionarea de anul trecut a activelor celulalelor BellSouth din America Latina.
Operatiunea anuntata luni este ultima din cele realizate de Cesar Alierta de la venirea sa la presedintia companiei, in 2000. Intre achizitionarile cele mai importante se evidentiaza cea mexicana Pegaso, 11 filiale de celulare latino-americane BellSuth, operatorul ceh Cesky Telecom si preluarea a 3 la suta din China Union. Cumpararea britanicei O2 pune, de asemenea, in evidenta un reviriment al sectorului de telecomunicatii dupa "iuresul" pe care l-a provocat "boomul" tehnologic si care a presupus pierderi pentru operatorii de telefonie din intreaga lume.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Pais din 1 noiembrie/
Miercuri, 02 noiembrie 2005 - ora 15:14
IN APARAREA SFECLEI DE ZAHAR POLONEZE (RZECZPOSPOLITA)
Polonia solicita o perioada de tranzitie de cinci ani pentru introducerea reformei pietei zaharului. Cei cinci ani ar trebui sa protejeze tara de reducerea productiei acestei materii prime. Comisia Europeana a propus reducerea pretului zaharului cu 39% din 2007. In decurs de doi ani el trebuie sa ajunga la 385,5/ tona. Comisia vrea sa scada pretul sfeclei de zahar cu 42,6%.
Polonia este impotriva acestor modificari si crede ca ele sunt prea puternice si prea rapide. "Scaderea pretului zaharului de la 631,90 la 385,50 euro/tona si al sfeclei de zahar de la 46,72 la 25,05 euro/tona ar trebui defalcata pe cinci ani", a declarat pentru "Rzeczpospolita" fostul ministru al agriculturii, Jerzy Pilarczyk. Desfasurarea reformei intr-un interval de timp mai lung are ca principal obiectiv incheierea restructurarii Societatii Nationale a Zaharului (SNZ). SNZ desfasoara o activitate de productie in 18 fabrici de zahar, iar anul viitor intentioneaza sa limiteze numarul lor la 13.
Daca propunerile Comisiei Europene ar fi puse in practica, SNZ ar fi nevoita sa inchida in scurt timp si mai multe fabrici. Concernul national nu are bani pentru asa ceva. "Ne dam seama ca sunt inevitabile anumite modificari ale reglementarilor actuale. Versiunea reformei propusa de Comisie este mult prea radicala si creeaza avantaje pentru producatorii vechii Uniuni", spune Lukasz Wr�blewski, purtatorul de cuvant al SNZ.
Mentinerea unui pret de interventie ar garanta SNZ mijloacele destinate restructurarii. Pretul este in prezent 631,9 euro/tona. Fabricile poloneze de zahar au anuntat 100 000 de tone pentru cotele de interventie. Comisia are in plan desfiintarea pretului de interventie si inlocuirea lui cu cel de referinta, care nu garanteaza producatoruilor receptionarea zaharului. Impotriva reformei sunt si plantatorii polonezi de sfecla de zahar, in numar de 72 000. In cazul in care Comisia ar introduce planul sau de reforma, agricultorii polonezi ar inceta sa mai produca sfecla, avertizeaza Kazimierz Kobza, directorul Uniunii Nationale a Plantatorilor de Sfecla de Zahar.
El subliniaza faptul ca cheltuielile de productie pentru o tona de sfecla de zahar se ridica la aproximativ 40 de euro, la o capacitate de 50 tone/hectar. Scaderea pretului de achizitie ar trebui sa fie recompensata prin subventii directe corespunzator de ridicate. Crearea unui fond de restructurare a provocat controverse puternice. Concernurile de zahar trebuie sa plateasca anumite cotizatii in contul restructurarii bransei. De acest fond beneficiaza firmele care isi incheie productia in Uniune.
Agricultorii polonezi se tem ca fondul va fi un indemn la inchiderea fabricilor de zahar. "Producatorii straini pot lua banii si inchide fabricile din Polonia. Exista un asemenea pericol", atrage atentia Kazimierz Kozba. Concernurile de zahar risipesc aceste temeri. Comisia Europeana a subliniat de multe ori faptul ca Polonia face parte din tarile UE in care productia zaharului se va mentine indiferent de forma reformei pietei.
Concernurile straine produc 60% din zahar in Polonia. "Ideea unui fond de restructurare este buna, pentru ca face posibila mentinerea productiei la nivelul actual. Mutarea acesteia va avea loc doar in tarile in care productia nu este rentabila. Daca, in schimb, nu va exista acest fond, se va ajunge la reducerea sumelor destinate fiecarei tari si noi avem de pierdut", asigura Adam Koziolek, reprezentantul Nordzucker Polska. Reforma este sprijinita in forma actuala de Franta si Germania, cei mai mari producatori de zahar din UE. Aceste tari pot castiga cel mai mult din stramutarea productiei din alte regiuni ale Europei.
Polonia este al treilea producator de zahar pe piata Uniunii; productia de pe piata va fi anul acesta de aproximativ 1,85 milioane de tone. Impreuna cu Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Ungaria, Lituania, Letonia, Slovacia, Finlanda si Portugalia, Polonia se opune reformei propuse de Comisia Europeana.
ROMPRES
Miercuri, 02 noiembrie 2005 - ora 14:52
MOBILA ROMANEASCA IN UNGARIA SI IN LUME (RADIO KOSSUTH)
Dupa schimbarea regimului comunist, mobila romaneasca a devenit o marfa de o concurenta incredibil de mare in Ungaria, in asa masura incat s-au deschis chiar si magazine speciale de mobila romaneasca, magazine care erau mereu pline de cumparatori. In Ungaria s-a raspandit vestea ca mobila romaneasca este foarte buna, fiind produsa din material lemnos de calitate superioara. Deoarece este ieftina si frumoasa, mobila fabricata in Romania este un produs foarte popular in toata Ungaria.
Un intreprinzator din Oradea, Istvan Pozsar, produce de multa vreme asemenea mobila si vrea sa recucereasca piata ungara, potrivit unui material republicat online dupa o emisiune transmisa de postul de radio Kossuth. In prezent, marea moda a mobilei romanesti in Ungaria parca a mai slabit in intensitate dar, potrivit parerii intreprizatorului oradean, toate acestea depind de anumite lucruri. De exemplu, piata mobilei confectionate din lemn de brad se afla in ascensiune, tot mai multi incep sa o cunoasca si cererea este tot mai mare. Este frumoasa, ieftina si accesibila pentru tot mai multi cumparatori cu bani mai putini. Tocmai de aceea, firma din Oradea initiaza o dezvoltare, o extindere, sub semnul careia, in pofida moderarii interesului general fata de mobila romaneasca, exportul existent in Ungaria sa se extinda.
La inceput, firma respectiva a produs si a vandut mobila stil pentru Franta si Belgia - lucrata tot din lemn de brad - iar cu timpul a ajuns ca si in Ungaria sa devina cunoscut acest tip de mobila. Cercul cumparatorilor belgieni au alte gusturi, alte cerinte: vor mobile date cu bait, cu lac, care pretind o alta tehnologie. In schimb, in Ungaria se exporta mobila din lemn de brad data cu lac de mobila obisnuit, adica piese de mobilier traditionale, care sunt mai cautate.
Initial, firma oradeana a produs jaluzele din lemn de tei. Pana aproape de anul 2000, aceasta afacere a fost rentabila dar, dupa aceea, cand au aparut jaluzelele din material sintetic sau din aluminiu si a inceput sa ocupe pietele si din zona noastra, venind din Occident, succesul s-a diminuat. In acest fel, intreprinzatorul oradean a fost nevoit sa treaca la productia de mobila. Din banii castigati din prima afacere, oradeanul a reusit sa investeasca intr-un atelier de mobila, situat intr-o cladire cu doua nivele, dotat cu utilajele necesare productiei. In prezent, firma are zece angajati. Dupa cum declara Istvan Pozsar, el a inceput sa lucreze, in perioada sa eroica, de unul singur, intr-un atelier inchiriat, unde confectiona produsele, pe care apoi le ducea acasa, unde le dadea cu vopsea, cu lac, monta piesele si ducea marfa prin tara, la comenzi sau la vanzare. Intre timp, a aparut o noua problema.
In Romania este mult lemn, exista multe paduri si se exporta cantitati impresionate de lemn, in calitate de materie prima. Numai ca acum, premierul roman a declarat public ca acest fel de a proceda nu reprezinta o solutie economica buna. Padurile tarii se imputineaza, iar daca nu se fac noi impaduriri, este evident ca si viiturile si inundatiile de pe versantii muntilor se produc din cauza ca padurile sunt distruse, iar apele acopera tot mai multe sate. Lemnul nu se termina insa chiar atat de repede, doar ca - si din motivele economice enuntate mai sus - se va scumpi.
Pretul lemnului din Romania va fi cel de pe piata mondiala, deci si intreprinzatorii care produc mobila isi vor pierde principalul lor avantaj, si anume ca, pana in prezent, lemnul si forta de munca din Romania au fost ieftine. Acum, conducatorii romani ai economiei incep sa refaca ordinea in tara, in sensul ca lemnul trebuie sa aiba un anume grad de prelucrare, inainte de a fi scos din tara. In ultima instanta, aceste masuri sunt in avantajul celor din industria mobilei din Romania.
Lemnul din Transilvania continua sa fie de buna calitate si are un renume in acest sens. Intreprinzatorul din Oradea nu-si poate permite nici el sa cumpere si sa produca din lemn de calitate proasta. "Prefer sa cumpar materialul mai scump, sa lucrez cu un profit mai mic, dar trebuie sa produc marfa de calitate superioara, pe care pot sa o vand. Slava Domnului, pana acum nu am fost nevoit sa ma rusinez in fata clientilor mei, din cauza ca marfa produsa de mine nu ar fi de calitate corespunzatoare", a declarat Istvan Pozsar.
In prezent, afacerea cu productia de mobila se afla in fata unei alegeri. Cu lemnul de brad se pot face doua feluri de incercari: pe de o parte, exista intreprinderile multinationale mari, care lucreaza de mult cu bradul, carora li se pot alatura, dar exista si a doua posibilitate cu care industria mobilei se poate mentine, si anume productia individuala, un stil propriu, specific. Acest lucru inseamna sa se descopere acele solutii noi in care decizia sa nu fie luata pe baza gusturilor privind mobila ale clientilor olandezi, belgieni sau din alte tari, mai ales ca foarte des se pot vedea in lume obiecte de mobilier fabricate in Romania, care sunt vandute ca mobila olandeza, suedeza sau de alte origini.
In concluzie, trebuie realizat un stil unicat, individual, poate rustic, sau un alt stil, mobila care sa fie confectionata doar de anumite firme din Romania si care sa fie marca lor. Aceasta ar fi a doua posibilitate, adica sa fie platite piesele de mobilier in stilul specific, individual. Pentru asa ceva este nevoie nu atat un capital mai mare, cat de specialisti care se pricep la formarea gustului pietelor, al cumparatorilor. Dar cel mai important lucru este ca firma insasi sa clarifice calea, orientarea care i se pare mai accesibila, care i se potriveste, ce anume doreste in realitate.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Veronica Enescu - Radio Kossuth din 30 octombrie/
Miercuri, 02 noiembrie 2005 - ora 14:37
DE DATA ACEASTA, FONDUL MONETAR INTERNATIONAL A INTRECUT MASURA (KAPITAL)
Imaginati-va ca cineva v-ar interzice sa iesiti pe strada, deoarece aerul este murdar si puteti deveni alergic, sau pentru ca este frig si s-ar putea sa raciti, sau din cauza faptului ca artera rutiera este foarte aglomerata si s-ar putea sa va loveasca vreun automobil, ori pentru ca exista criminalitate si s-ar putea sa va impuste cineva, sau pentru ca ferestrele au ghivece si unul dintre ele ar putea fi zburat de catre vant, caz in care in mod inevitabil s-ar putea sa va treziti cu el in cap.
Suna absurd, nu? Cu toate ca oricare dintre situatiile enumerate mai sus se poate intampla, oamenii isi asuma totusi acest risc si ies din casa. Cam asemanatoare este si situatia cu ultimele cerinte ale FMI. Fondul a vazut un risc inimaginabil care planeaza asupra economiei bulgare si a decretat doua lucruri: platitorii de impozite consuma prea mult si trebuie sa plateasca cu 1,4 miliarde de leva mai mult pentru impozite, pentru a se sterge excesul bugetar de 3%; oamenii isi asuma riscuri mult prea mari atunci cand fac credite si imprumuturi si, din aceasta cauza, creditarea trebuie sa fie limitata.
Nu vede, oare, FMI ca sistemul financiar este stabilizat, ca economia se capitalizeaza rapid, nu vede exportul care a crescut, nu a observat trainicia cresterii economice, miliardele de fonduri in euro care se asteapta din partea UE, datoria externa a statului care este neinsemnata, rezervele solide de valuta, precum si cele fiscale si faptul ca Bulgaria aproape ca acopera criteriile de introducere a monedei euro, spre deosebire de o mare parte a statelor membre care se afla in zona monedei unice.
Limitarile impuse de Fond suna ca si cum cineva vrea sa fie om de afaceri, dar trebuie sa-si tii banii intr-un seif la banca, in loc sa-i investeasca. Absurditatea acestei teze a FMI despre orizonturile intunecate s-a confirmat la numai o zi dupa ce a devenit clar ca, cel putin pana in momentul de fata, nu exista o intelegere intre guvern si Banca Nationala a Bulgariei (BNB). In loc sa scada, ratingul de credit al tarii a crescut.
Daca aceasta ar fi intreaga imagine, ar fi fost mult mai usor - intelegerea cu Fondul iese din vigoare si se rezolva, astfel, problemele. Dar, reformele din Bulgaria s-au impotmolit si realitatea spune ca Bulgaria, pentru a nu stiu cata oara, are nevoie de FMI pentru a micsora riscul politic rezultat din actiunile iresponsabile ale guvernantilor. Daca vrea sa fie productiv si de data aceasta, FMI trebuie sa tina seama de ceea ce face guvernul - daca face reforme, daca cheltuieste banii productiv, si nu sa ceara depozitarea banilor oamenilor si sa nu le permita sa foloseasca si sa faca imprumuturi.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Kapital din 2 noiembrie/
Vineri, 04 noiembrie 2005 - ora 12:35
BANII ADUC, TOTUSI, SANATATE (RZECZPOSPOLITA)
Oamenii care nu-si gasesc mult timp serviciu, care castiga putin, sunt mult mai supusi riscului de a deveni hipertensivi, obezi, dependenti de tutun. E mai bine sa fii frumos, bogat si sanatos, decat urat, sarac si bolnav. Aceasta zicala populara capata acum baze stiintifice, cel putin in ceea ce priveste bogatia: situatia materiala buna favorizeaza sanatatea omului. Revista frantuzeasca "Bulletin epidemiologique hebdomadaire" (Buletin epidemiologic saptamanal) gazduieste un articol pe aceasta tema, care descrie rezultatele la care a ajuns o echipa numeroasa din cadrul InVS - Institut de Veille Sanitaire (Institutul de Cercetari Sanitare). Nu este un secret ca oamenii care nu au bani pentru cheltuielile zilnice "economisesc la medic" si din aceasta cauza starea lor de sanatate este mai rea decat a oamenilor cu situatie. Pentru prima oara la scara europeana a fost efectuata o analiza stiintifica privind situatia sanatatii somerilor si persoanelor care muncesc ocazional.
Cercetarile au fost realizate in Franta, cuprinzand practic doua grupe foarte mari de persoane din toata tara. Prin urmare nu poate fi vorba de nimic intamplator. A fost comparata starea de sanatate a 704 128 de persoane aflate in situatie sociala nesigura (somaj, serviciu ocazinal, greutati generale de trai) cu cea a 516 607 persoane care nu resimt greutati financiare, au un serviciu stabil si perspective mari.
Reprezentantii ambelor grupe aveau sub 60 de ani. Au fost folosite informatii din 98 de centre medicale, din perioada 1995-2002. Fiecare din aceste centre realizeaza periodic o trecere in revista, din punct de vedere medical, a populatiei din regiunea respectiva. Anual, centrele analizeaza starea de sanatate a 650 000 de pacienti. Ele controleaza in total 85% din populatie. Rezultatul comparatiei este foarte defavorabil: in grupa celor care traiesc de pe-o zi pe alta se aprind multe beculete de alarma. Se raspandeste obezitatea, hipertensiunea, fumatul excesiv (60 de tigari pe zi si chiar mai multe). Ascunderea problemelor de viata in norii de tutun este deosebit de dramatica. 36% din barbatii fumatori sunt "bogati". In cazul "saracilor", procentul este 69%.
Fumeaza 67% din tinerii cu varste intre 16 si 25 de ani, fara serviciu, lucrand ocazional sau temandu-se sa nu-si piarda locul de munca. In randul fumatorilor care au un serviciu stabil, 40% declara ca vor sa se lase. In grupul fumatorilor someri, dorinta aceasta este extrem de mica. Hipertensiunea apare la 23% din bogati si 28% din "saraci". Numarul obezilor "saraci" este dublu fata de cel al "bogatilor". Si dantura oamenilor nesiguri pe ziua de maine este intr-o stare incomparabil mai proasta comparativ cu "bogatii". Probleme asemanatoare de sanatate apar si in randul femeilor care au o situatie materiala instabila. Ele fumeaza mai mult decat cele a caror situatie este "normala". Obezitatea este de doua ori mai frecventa la doamnele care isi fac probleme pentru ce pun in farfurie (18,8% fata de 9,62% in cazul celor care nu au asemenea probleme).
Colac peste pupaza, femeile cu situatie materiala nesigura isi controleaza in mod neregulat tensiunea, iar mai mult de jumatate nu frecventeaza cabinetele ginecologice (in cazul femeilor "normale" - 30,33%), fapt care naste alte probleme de sanatate. "Aceste rezultate ar trebui sa ne faca sa reflectam asupra politicii medicale a statului practicate in cazul oamenilor aflati intr-o situatie grea", afirma autorii studiului. Ei considera ca a-i lasa sa se descurce singuri din punct de vedere sanitar va avea efecte catastrofale in viitorul apropiat. Starea proasta a sanatatii unui segment mare de populatie influenteaza economia, provoaca scurtarea drastica a limitei de viata, care la randul ei duce la modificarea structurii demografice a tarii.
Cercetatorii francezi amintesc faptul ca in anul 2000, INSERM (Institut National de la Sante et de la Recherche Medical) a dovedit ca limita medie de viata in Franta creste direct proportional cu avansarea persoanelor in ierarhia profesionala. Acest fapt priveste toate grupele profesionale - muncitori, functionari, comercianti, afaceristi. Rezultatele prezentate de cercetatorii francezi au o mare insemnatate si pentru alte state. Polonia ar trebui sa fie foarte interesata de acest studiu, deoarece are cea mai ridicata rata a somajului din Uniunea Europeana.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Sabra Daici, Rzeczpospolita din 3 noiembrie/
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate